A doua zi începu cinstit și administrativ cu ceasul, ploaie burnițată, un mic dejun pregătit de gazdele mele, o cafea fierbinte și un triaj rapid al fotografiilor din ziua anterioară. Printre ele se aflau și mărturiile a câteva ocolișuri pe traseul a ceea ce cândva fusese un pinten de cale ferată desprins din Pojorâta către Fundul Moldovei, nu mai mult de 8 km, dacă măcar atât.
Pe un drum de culme
Închis complet în 2008, pe alocuri mai rezistă, inclusiv în zona de start a concursului. Șinele există pe lungimi semnificative, podurile încă se țin fără să știe nici ele cum, traversele au rămas că doar unde să mai plece odată sistemul ieșit din uzul oamenilor și intrat în administrația lentă a vegetației?
