După ce am participat la Semi-maratonul Internațional București din Mai 2013 am lăsat baltă alergatul și am luat-o pe coana Bița de coarne. De altfel, a fost un sezon foarte fain, la sfârșitul căruia, după 5000 de kilometri parcurși pe două roți și multe podele de tren ce mi-au servit drept pat de campanie, Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc a fost o bună ocazie pentru a relua alergările într-un ritm susținut.

Am aflat de concurs cu vreo 3-4 săptămâni înainte de a se desfășura și tot atunci m-am și înscris la proba de de semi-maraton individual. Odată înscris, mi-am fixat și un obiectiv: 1 oră și 45 de minute, pentru că rămăsesem dator din primăvară :D.

La sosire. Da, ăsta-s eu :D. Mersi Cip pentru poză!

În dimineața concursului vremea a fost perfectă: -2 grade dimineața devreme, cu o maximă de 3-4 grade la amiază, uscat, fără vânt și oleacă înnorat. Atmosfera, pe măsură, a fost una de sărbătoare în familie, întremând spiritele înainte de plecare.

Startul a fost la orele 09:00 trecute fix, după intonarea Imnului de Stat al României. Încălzit fiind după câteva exerciții sumare și aflat într-o formă neașteptat de bună după o săptămână de repaus total, am abandonat planul inițial și am forțat cât m-au ținut bojocii.

Dacă pe traseu și în tribune a fost agitație mare, pe lac lucrurile au fost mai molcome. Foto: Mihai Aurelian

Astfel, primul kilometru l-am parcurs în 5:32 după care, treptat, am reușit să ating și să mențin o medie sub 4:50 minute pe kilometru. Per total, asta a însemnat un timp de 1:42:52, cu două minute sub ce îmi propusesem inițial. Foarte recunoscător pentru această mică reușită le sunt și celor care m-au încurajat pe parcurs: prieteni și arbitri, deopotrivă.

Când am încheiat ultima tură și am trecut linia de sosire, sentimentul a fost de neprețuit; am avut chiar aroganța de a mă crede, pentru câteva secunde, un mic Zeus, cu toate că n-am fost nici pe departe aproape de primul loc.

Ciprian a alergat la maraton – ștafetă. Foto: Mihai Aurelian

Am mai rămas o oră jumate prin parc și am schimbat impresii cu tovarăși veniți ori să concureze, ori să asiste. Am savurat cu ocazia asta și pastele primite la final – adevărată mană cerească după așa efort. Astea și ceaiul de la Cătălin :D.

O fost, deci, o alergare foarte reușită. Pentru mine urmează Gerar, în Ianuarie 2014, și, cum mi-am făcut deja damblaua și am atins timpul dorit, am să merg acolo din pură plăcere.