Bine ați venit, Onorate Matres, pe plaiuri mioritice!

Motto
Să știi ce a aia menstruație, ovule, spermă
Prea Onorata Mater, la aterizarea pe Otopeni.

Onoratele Matres nici nu și-au scuturat bine colbul, revenite fiind din Dispersia în care-au învățat a face nodul la cravașă, că au deja o misiune nobilă: vor să învețe românii să facă sex! Desigur, din paginile lui Herbert și până pe solul nostru, multe transformări de formă s-au produs, însă de caracter și substanță prea-deloc!

Și când zic că vor să ne-nvețe să facem sex, nu săriți să mă corectați că sunt reductiv, căci, de fapt, mă exprim sintetic! A face sex nu înseamnă doar să bălești nămoloasa, ci o foarte lungă listă de lucruri și accesorii care preced și urmează actul în sine. Însă toate lucrurile și accesoriile sunt degeaba fără spargerea veveriței – nu fac nici cât laba tristă din care s-au născut degeneratele noastre!

Căci sunt degenerate – fețele oamenilor nu mint, iar pe-ale lor scrie „Neterminat” și „Malahie tristă” vizibil de la o poștă. Sună dur, dar dacă vă uitați cu atenție, aceia nu sunt oameni care să prețuiască sexul, nici ca plăcere, nici ca mecanism de supraviețuire. De fapt, plăcerea face parte din mecanismul de supraviețuire, iar un copil fătat ca o vițea, doar din rațiuni cincinale de producție umanoidă cu siguranță va avea un real handicap față de unul născut din dragoste autentică de viață.

Ori toate Onoratele Matres, de la cap la coadă, poartă pecetea cotei de producție sau a accidentului nefericit – nu se simte niciun pic de căldură, de iubire sau de empatie dinspre ele. Totul este calculat, rece și în viziunea lor cea mai mare dramă a omenirii, vasăzică, este că nu avem suficiente reguli – de ordine interioară, exterioară și de tranziție. Desigur, și suficientă miliție să le susțină.

Lor ar trebui să le înmânăm educația sexuală? Păi ele – mișcarea anti-culturală cărora le aparțin, adică – au făcut tot posibilul să dărâme ideea de bărbat și de femeie: în numele lichidării stereotipurilor și uniformizării psihozelor, femeia nu mai e femeie, iar bărbatul nu mai e bărbat.

Biologia, pe de altă parte, nu se face prin decrete și nu degeaba în toate distopiile elementul perturbator este de fiecare dată femeia. Este cea mai apropiată noțiune de „sfânt duh” pe care o putem găsi pe Pământ, nu incape-ndoială. Bizar, nu-i așa?, cum, la facerea lumii, a fost scoasă din bărbat și a primit o existență separată. Oare asta nu înseamnă că bărbatul nu-i decât o carcasă fără femeie, iar femeia nu-i decât un spirit hoinar fără bărbat? Oare reciproca nu este și ea valabilă?

Ușor, acum să nu ziceți c-am căzut cumva-n doaga cucerniciei, nici pe departe. Totuși, e important de remarcat că un om nu poate fi om de capul lui. S-a încercat: estul a vrut să desființeze individul în favoarea unui mușuroi uman, iar vestul a vrut să elimine tot în afara de individ.

Ambele abordari, evident, au eșuat, dar din sângele lor amestecat s-a născut o hidră mult mai periculoasă. Este omul mic, singur, incomplet, rupt din arborele vieții precum un astronaut ejectat în spațiu cu cordonul rupt. E un om speriat, mereu amenințat de cate ceva; chiar dacă are o familie, nu are o comuniune.

Oriunde se uită, vede un dușman, iar teama lui e deja patologică, întrucât trauma de a trăi nu e facută pentru a fi-ndurată singur. Exagerez? Oh, ia uitați-vă cum au proliferat rasismele, chiar ți acolo unde nu sunt. Ia priviți câte bariere sunt ridicate, câte degete arătate, câți dujmani, până și-n ciorbă.

Ei bine, sunt chiar Onoratele noastre Maters, de care vorbeam mai devreme – bolnave de-a reglementa fiecare aspect al conduitei umane, de a-i trasa un business-plan, fabricante de mode morale, de tabuuri; deci, de baraje și de baricade de pe care să lupte. Problema lor? Nu înțeleg nici comuniunea, nici individul, dar au pretenția să-i salveze pe amândoi.

S-ar parea ca mitologia lui Iisus aici bate, la o iubire nețărmuită, care-l consumă pe cel care o dă și care sa reîntregească fragmentele de oameni în derivă. Nu mă pricep la teologie, nu am cântat niciodată la coarda religioasă, dar intuitiv are sens. Mai înseamnă și că trebuie să vrei să primești, nu doar să-ți fie dat.

Bref e ca dânsele habar nu au despre ce vorbesc. Ce să salveze ele? Nici nu știu ce-nseamnă omul, că nu sunt oameni: sunt fragmente de oameni, disperate să nu rămână nici fără atâta brumă, dar, nefericitele, singure-și iscălesc sentința. Și totuși, de ele trebuie să ascultăm când ne spun că musai să educație sexuală formală.

Legat anume de cum, cât și de ce, noi nu am avut cursuri de Sexologie, Sexografie, Sexomanție și Norme Europene de Penetrare prin școală, dar îmi aduc aminte că, la un moment dat, au venit niște doamne la ora – cred – de dirigenție. Că a fost doar o tură, că au fost mai multe, nu contează, ci abordarea. Au sesizat rapid sensibilitatea subiectului și, cu maxim tact, au zis: hei, ce-ar fi să notați voi pe un bilet orice întrebare aveți și da-ți-o anonimă în pălăria asta de pe catedră?

Eliberați de rușinea de-a nu ști, am notat și-am dat-o anonimă. Și ai fi uimit ce bogăție de intrebări și informații au curs – se pare, de fapt, și de drept, că fiecare avea câte-o nelămurire. Nu știu dacă au apucat să răspundă la toate, dar vă zic, dacă cineva chiar ar vrea să pună bazele unor bune practici însoțitoare ale plimbatului pionierului la ecluză, ar putea s-o execute fără niciun tam-tam legislativ.

Faptul că un tam-tam totuși există spune multe despre adevărata intenție, anume darea unui cep de intrare oficială-n școli a dogmei lor care caută încontinuu să submineze prin sistematizare cel mai frumos și natural instinct al omului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Anti-Spam * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.