A face lucruri cu mâinile tale mi se pare ceva foarte prețios. Și nu mă refer la a repara o spărtură, a da cu vinarom sau alte asemenea, preocupări evident nu fără valoarea și importața lor, ci la construi per-se de la zero diverse obiecte. Mi se pare, printre altele, o preocupare care te întregește.

Rezultatul final

După cum ziceam înainte, chiar dacă o consideram din capul locului o ștrengărie, mă apucasem oricum să schițez un uscător de rufe care să fie montat pe raftul instalat pe balcon. Fiind un obiect ce reclamă mai multă finețe în execuție decât un raft, mă așteptam să nu iasă mare lucru. De fapt, mă așteptam să nu iasă deloc.

Vaporul de care vorbeam

Nu mai făcusem, în definitiv, nimic asemănător de mai bine de douăzeci de ani, când construisem ultimul vapor din traforaj, carton de ambalat, bețele de varză ale mamei (folosite pe post de catarge), un bec de lanternă și o cutie de medicamente (pentru far), două leduri (unul roșu și unul verde), un motor de mașină de jucărie, un corp de pix, pentru învelișul axului, o mină de pix pentru ax, elice confecționată din tabla unei cutii de bere și ventiluri de bicicletă pe post de racorduri flexibile. O am și azi, chiar dacă bateria a curs (una de 4.5V, din aceea pătrată) și chiar dacă necesită oarecare reparații.

Pregătiri

Într-un fel, e o activitate care mi-a lipsit, așa că… de ce nu? Am cumpărat, deci, ca materiale:

– 8 șipci de brad de 1000 x 36 x 18 mm;
– 3 șipci cilindrice (fag, cred, oricum, esența mai tare) de 2000 x 18 mm;
– două feluri de șuruburi (2 cutii de 500 bucăți): 25 x 2 mm, respectiv 15 x 3 mm;
– diverse organe de asamblare metalice anume pentru mobilă: fișe drepte, L-uri normale, L-uri plate, T-uri plate;
– burghiu plat de lemn de 18mm.

Mașina de frezat

În timp ce treceam în revistă materialele și încercam diverse poziționări m-a lovit faptul că muchiile șipcilor de brad ar da foarte urât așa drepte cum sunt și că necesită măcar o minimă șlefuire. Cele mai la îndemână opțiuni au fost o mașina portabilă de frezat și un set de freze pe diverse profile.

Șipcile de contur, după frezare

Problemele legate de curbura peretelui și de dimensiunea variabila a glafului (care tot de perete a fost cauzată, în definitiv), s-au tradus într-un compromis pe dimensiunea generală a uscătorului de rufe, pe care am stabilit-o la 2630mm, cu un tronson de 1980mm, unul de 640mm, spațiere de 10mm între ele și lufturi de 40mm în stânga (pentru mâner), respectiv  5mm în dreapta (pentru eventuale ajustări la montaj).  Pe mijloc, ar fi urmat să fie două coloane de agățat, din șipcile cilindrice.

Execuția

Primul pas a fost să dau profilul dorit pe șipcile de brad: am ales un cap de freză care mușcă din material, pleacă drept, apoi ajunge la suprafața originală printr-un sfert de cerc. Suficient de simplu cât să nu facă notă discordantă, suficient de elaborat cât să nu-ți tai ochii ca-ntr-o muchie dreaptă.

Capetele de conectare

Cum mașina de frezat a venit cu trei accesorii de poziționare, mi-a fost ușor să aleg unul. Singurul schepsis a fost că, trebuind să fixez cu o menghină de poziționare șipca frezată, m-am pus practic în calea mașinii. Consecința imediată a fost că am dat profilul din două mișcări, nu dintr-una, motiv pentru care au rămas mici asperități. Altă cale nu am găsit: oricum aș fi dat-o, tot intram cu suportul de poziționare al mașinii în menghină.

Conectorul central pentru tronsonul mare

În ciuda a ceea ce am scris mai sus, planul inițial era să am trei tronsoane, nu două, de unde și stinghiile de un metru. M-am sucit după, mai mult din motive estetice. Privind restrospectiv, ar fi trebuit să rămân la configurația de trei.

Prima complicație: nu puteam să obțin lungimea de 1980 din două șipci de 1 metru puse cap la cap, dacă puneam conectorii laterali pe interior. Nici nu voiam să micșorez, pentru că aș fi obținut lufturi mult prea mari. Deci, conectorii laterali trebuie să vină pe exterior. Deci, mai departe, trebuie și lor să le dau profil.

Conturul pentru tronsonul mare

Atenție, vorbim aici de dat profil pe o lungime de 18mm. Am încercat, prima oară, cu înduioșătoare naivitate, să intru direct cu mașina de frezat, dar este aproape imposibil să intri drept, să o ții drept și să ieși drept fără suport de poziționare (care nu putea fi folosit în cazul de față): rotația tinde să te arunce-n toate părțile. A fost nevoie să sacrific vreo 20 cm de șipcă dreaptă și să atașez fiecare conector lateral de ea, apoi să încep frezatul de pe acea șipcă. Abia așa a ieșit ce-mi doream și chiar neașteptat de bine.

Tijele centrale – test de coliniaritate

Intermezzo

După etapele de mai sus mi s-a cam luat de lucrul pe scaune înșirate și am parcat un banc de lucru rabatabil, cu picioare rabatabile și ele, care ocupă puțin loc când n-am de lucru cu el, oferă suficient spațiu de lucru (maxim 610 x 300 mm, blatul e format din două segmente care se apropie sau depărtează cu două manivele) și încape și-n spații înguste, cum e holul meu.

Tronsonul mic finalizat

A fost o aventură în sine să-l montez, pentru că a venit fără instrucțiuni, dar per total sunt mulțumit de el, mai ales că e ajustabil și pe înălțime. Pare de calitate, dar e oricum prea devreme să mă pronunț.

Asamblarea

Prima piedică a fost grosimea neuniformă a șipcilor cilindrice de 18 mm: în capete aveau între 15 și 17 mm, iar spre mijloc, între 16 și 18. De fapt, în capete erau mai mult sau mai puțin între dimensiuni. Am luat trei burghie, cu dimensiuni de la 15 la 17 și, unde a fost cazul, am lărgit punctual cu o pilă.

Tronsonul mare la vopsit

Pentru a mă asigura de coliniaritatea găurilor, am trasat centrele pe unul din conectori și apoi am străpuns acel conector cu un burghiu de 1mm, pentru a marca centrele pe fiecare din conectorii rămași. La prima asamblare de test a conectorilor și a tijelor de lemn rezultatul a fost rezonabil, având în vedere problema cu grosimea variabilă.

Montajul inițial

Șipcile de contur, cele de brad, crăpau chiar și la șuruburi de 2mm, deci a trebuit să dau găuri de ghidaj pentru toate. Tronsonul cel mare l-am asamblat cu un conector intermediar la mijloc, cu 4 L-uri și 2 T-uri plate (inițial, în loc de T-uri, am pus fișe drepte, dar am remarcat o ușoară tendință de rotație a ansamblului la primul test de încărcare). Cu aceeași ocazie, am pus L-uri plate și la colțurile ansamblului, inclusiv pe tronsonul mic.

În final, am chituit, am finisat cu șmirghel cum m-am priceput mai bine și apoi am grunduit și vopsit la trei mâini. Am conectat ansamblul prin balamale plate de 30 x 30 mm, plasate în medie la distanță de 15 mm. Jumătate le-am vopsit în galben, culoarea aleasă pentru uscător, jumătate în alb, culoarea raftului.

Rabatare

Impresii

Când scriu notița acesta, au deja două săptămâni de folosire și momentan nu a dat niciun tronson semn că ar vrea să se dezmembreze, ceea ce este surprinzător, chiar și pentru mine. Ca aspect, completează frumos raftul și recunosc că nevastă-mea a fost inspirată cu galbenul acela. În final, a fost mai încântată decât mine de ce a ieșit.

Final 🙂