Tag Archives: mobilier diy

Avizierul (I)

Fu la un moment dat o ședință a asociației de proprietari, cu suspect de puține certuri și suspect de multe concluzii rezonabile. La un moment dat, mai pe final așa, s-a pus problema, de către domnul T, reprezentantul firmei care se ocupă de administrație (administrare?): “faceți și voi ceva cu avizierul ăsta, e o rușine!”.

Windows 98

Windows 98

Mă rog, cu toate c-am exprimat ideea ca pe-un citat, nu au fost exact cuvintele respective. Adică, spre exemplu, n-a zis per se cuvântul rușine, dar am înțeles întrucâtva spiritul și, în definitiv, avea dreptate chiar dacă aș zice că mi s-a părut mie și n-a gândit-o deloc așa: având în vedere că blocul fusese proaspăt îmblănit și, pe cinstea mea, proaspăt renovat pe interior, avizierul era o rușine.

Continue reading

Improvizații (IV) – Bancul cu blatul

Prin toamnă am luat un mic banc de lucru, reglabil pe înălțime și cu blatul rabatabil și, la rândul lui, reglabil pe lungime prin două manivele care apropiau sau depărtau cele două jumătăți componente. Avantajele nu le mai enumăr, pentru că l-am folosit de toți banii, chiar dacă l-am luat cu 110 lei mai mult decât costă acum. Și apoi, sunt oricum evidente.

Rezultatul final

Rezultatul final

Mai puțin evidente sunt dezavantajele: materialul din care e făcut blatul seamănă cu un soi de MDF, doar că nu pare să fie. E foarte ușor de penetrat și un pendular mai pricopsit intră-n el aproape fără să-ți dai seama, cam ca Dânsa-n găleată. Apoi, mi-aș fi dorit să fie o idee mai lung și o idee mai lat și, în sfârșit, să fie ceva mai greu, deci și mai stabil.

Continue reading

Taburet multifuncțional

Pentru că nici măcar un băț nu se poate pune-n vânzare până nu-i declarat ca fiind mai-multe-în-1 (e lung și, în același timp, cilindric și de culoare maro), mi-am zis că aș putea totuși gândi și executa și eu un taburet care chiar să fie multifuncțional.

După ceruire

După ceruire

De fapt totul a pornit de la faptul că nevastă-mea, așa cum șade bine unei muieri, nu e tocmai girafă și are nevoie să se cocoațe pe câte ceva pentru a ajunge-n locurile mai înalte din casă. Cam strâmbă din nas la scaunele normale, are ceva, nu pot să-i zic rău de înălțime, care-o face să se crizeze când se vede la mai mult de câteva palme de podea pe niște chestii cu picioare subțiri.

Continue reading

Mambo Number Five – Sumar tehnic și considerente filozofice

Am simțit construind acest sistem de dulapuri o satisfacție pe care n-am simțit-o scriind nici cea mai reușită componentă software. Într-adevar, este ceva imaterial în a scrie cod, ceva care sfidează și eludează acel ultim și autentic nivel al satisfacției: a pune mâna, a mirosi, a interacționa fizic cu rezultatul muncii tale.

Master of disasters

Master of disasters

Contemplând lucrarea și scriind introducerea de mai sus, mă îndrept fără să vreau cu gândul spre vorbele lui Șatov:

– Ascultă, caută-l pe Dumnezeu pe căile muncii; totul aici stă; dacă nu, dispari; dispari ca un mucegai, găsește-l prin muncă. (…)
– Prin muncă țărănească. Du-te, leapădă-te de bogății… Aha! râzi, ți-e frică de ridicol?

De fapt, nu chiar fără să vreau. E o replică ce mi-a răsunat în cap încă de când am citit-o, iar acum doar s-a agățat precum o lipitoare, dar care nu ia, ci dă. Dă sens întrucâtva unor imbolduri naturale, aruncă puțină lumină asupra lor.

Continue reading

Kur-papier-rollen-supporten

Este lesne de-nțeles că mi-a rămas suficient material după dileala cu sistemul de corpuri construit pentru baie. Multe resturi de panouri de molid și câteva resturi de fag (mă refer la fag ca specie de lemn, desigur, deși probabil denumirea ar trebui schimbată în ceva mai cuprinzător – sic! – dar și nejignitor – dublu sic!).

Să-i zic Ancora?

Să-i zic Ancora?

Resturile de molid le-am pus la lucru încropind un taburet multifuncțional (despre care am să povestesc separat), iar cele de fag, printre altele, pentru un suport pentru… role de hârtie igienică care să meargă cumva la set cu mobilierul propriu-zis. Chiar dacă – în cantitate absolută – nu aveam foarte mult lemn la dispoziție, pentru obiecte mici era suficient cât să pot să mă abat spre forme mai elaborate.

Continue reading

Mambo Number Five (VI)

Muzica
Deloc surprinzător…

Mi-aș fi dorit să iasă cinci articole în cap, dar, asemenea lui Bulă care, încercând să asambleze un Pegas, tot mitralieră rezulta, la fel și mie, încercând să adun cinci articole, tot șapte mi-au ieșit. Iar acesta e al șaselea și ultimul referitor la execuție. Cum folosesc deja de o lună bijuteria, îmi permit să scriu o idee mai relaxat, de la înălțimea trufiei ușor sporite, înmuiate numai puțin de un păhăruț de single malt.

Ladies and gentlemen, this is mambo number five!

Ladies and gentlemen, this is mambo number five!

Mai rămeau, desigur, de lăcuit masca și montat întregul ansamblu. Lăcuitul în sine nu a ridicat probleme, în afară de ajustarea diluției primelor straturi de lac, vopsirea micilor elemente din aluminiu și, mai ales, de faptul că a necesitat o echilibristică enervantă pentru a lăcui când pe-o parte, când pe alta.

Continue reading

Mambo Number Five (V)

Muzica
Morcheeba – Enjoy the ride

Am încheiat lucrarea încă de acum două săptămâni, la exact cinci luni de la prima tăietură. Mă tot plimb pe lângă dânsa cu pas rar și ferm trântit de sus, căci rezultatul e dincolo de ce-aș fi putut visa atunci când am început.

Mi se pare și acum o nebunie peste orice închipuire, dar e acolo, e gata și-și îndeplinește rolul cu decența vechii aristrocrații. Acum, într-adevăr, simți că te așezi pe tron și, în caz că vă-ntrebați, nu e doar efectul secundar coroborat al lacului și diluantului.

Testat cu succes și pe pisici

Testat cu succes și pe pisici

Mai aveam deci, în punctul în care lăsasem povestirea, de tăiat și asamblat sertarul, caseta-suport pentru sertar, acoperirea fundului și plinta ce urma să acopere rosturile din jurul poliței. Evident, și finisajele, lăcuitul și montarea feroneriei pentru sertar și ușile măștii. Și, fiindcă îmi rămâneau câteva plăci de lemn în plus, câteva accesorii.

Continue reading

Mambo Number Five (IV)

Muzica
Uvertura William Tell, G. Rossini

Așadar, lămurisem în parte care erau soluțiile la problemele stringente ridicate de mască și cum le-am rezolvat, dar, îmi pare mie, am uitat să menționez una din ele. După ce am tăiat panourile laterale și după ce am tăiat și riglele care ar fi urmat să fie montate perpendicular, frontal, pe fiecare, formând un profil în formă de L, am realizat că tot ansamblul ar suporta o îmbunătățire.

Rezultatul etapei

Rezultatul etapei

Mai concret, în partea de sus și in partea de jos a fiecărui profil astfel rezultat am conceput spre montare câte o fișă sub formă de triunghi vag-dreptunghic. Deși în proiect, numai pentru asamblarea acestor două segmente prevăzusem mai multe șuruburi decât pune IKEA într-un dormitor întreg, găselnița izvora dintr-o oarecare grijă că picioarele, chiar și așa, nu ar fi suficient de stabile.

Continue reading

Mambo Number Five (III)

Motto
I feel a man working indoors feels more like a man if he can have bottle of suds.
Shawshank Redemption, oarecum

Odată cele trei corpuri terminate, am putut să mă mișc paralel cu lăcuirea lor și construcția măștii, având în vedere că pe vreme de iarnă e bine să treacă minim 24 de ore între straturile de lac. Legat de lac, am mers pe unul de culoarea bambusului, pe bază de solvent, nu pe bază de apă.

Ușile după patru straturi de lac

Ușile după patru straturi de lac

Alegerea de culoare a fost foarte bună, se potrivește cu faianța din baie și, deși producătorul recomandă utilizarea-n două straturi, l-am aplicat în patru straturi pe corpuri și în cinci straturi pe fronturi. Cred că idealul ar fi undeva la cinci straturi, dar nu am mai avut răbdarea suficientă.

Continue reading

Mambo Number Five (II)

Muzica
Bucovina – Suntem aici

Rămăsesem cu primul corp montat la modul brut, adică doar cu câteva finisaje elementare. Și, copleșit de viciul apectului îngrijit, înainte de a mă apuca de al doilea corp am închipuit un desen care să curpindă fronturile corpurilor 3 și respectiv 2.

Grasul aprobă din nou

Grasul aprobă din nou

Fiindcă e mai degrabă departamentul nevesti-mii decât al meu, i-am dat temă de gândire în direcția unui peisaj marin cu o corabie și ceva lighioane pe sub apă. Între timp le-am și terminat și cred că dau foarte bine, dar ajungem mintenaș și acolo.

Continue reading

Mambo Number Five (I)

Motto
Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are i se va lua chiar şi ce are!

Acum puteți interpreta cum vreți replica de mai sus, dar adevărul e că, odată ce omul vede că poate să-ncropească un scaun și să nu cază numaidecât bate la porțile cerului și, uneori, i se și deschid; iar când își bagă-n cap că nu și nu, nici pe pământ nu-și mai găsește loc.

Grasu aprobă

Grasu aprobă

În ceea ce mă privește, după ce am constatat – nu fără oarecare surprindere – că uscătorul meu de rufe nu doar că nu s-a prăbușit după prima probă încărcat la maxim, ci a dus bine mersi până acum cu îndârjirea unui asin tot ce am pus pe el (evident, rufe, nu hipopotami), ei bine, mi-am șoptit în barbă că, deși prematur să bat la porțile cerului, pot oricum trage foloase din perechea de trăiri contradictorii ce se cuibăresc în sufletul celui care lucră cu mâna: un soi de întinerire sau poate chiar exaltare, pe de o parte, un soi curat de trufie, pe de altă parte, dacă poate fi vorba de așa ceva.

Continue reading

Rafting pe uscat (II)

A face lucruri cu mâinile tale mi se pare ceva foarte prețios. Și nu mă refer la a repara o spărtură, a da cu vinarom sau alte asemenea, preocupări evident nu fără valoarea și importața lor, ci la construi per-se de la zero diverse obiecte. Mi se pare, printre altele, o preocupare care te întregește.

Rezultatul final

Rezultatul final

După cum ziceam înainte, chiar dacă o consideram din capul locului o ștrengărie, mă apucasem oricum să schițez un uscător de rufe care să fie montat pe raftul instalat pe balcon. Fiind un obiect ce reclamă mai multă finețe în execuție decât un raft, mă așteptam să nu iasă mare lucru. De fapt, mă așteptam să nu iasă deloc.

Continue reading

Rafting pe uscat (I)

După ce m-am tot coit căutând niște rafturi de-a gata, am decis că mai bine pun eu mâna și imi fac singur. Am avut și o oarecare tentativă de-a mă adresa unor făcători de mobilă, dar, în final, tentația a fost pur și simplu prea mare.

Rezultatul final

Rezultatul final

Aveam nevoie de un raft simplu, dar care să umple cât mai mult din spațiul frontal al balconului, având în același timp un profil de adâncime cât mai mic, de, să zicem, maxim 25 de centimetri. Fiindcă tot am mers pe ideea de a mi-l confecționa singur, am ales să umplu absolut tot spațiu de jos până sus și din stânga până-n dreapta. Per total, vorbim de un spațiu de aproximativ 270 centimetri pe 80 centimetri.

Continue reading