Arhiva de etichete: mobilier diy

Mambo Number Five (III)

Motto
I feel a man working indoors feels more like a man if he can have bottle of suds.
Shawshank Redemption, oarecum

Odată cele trei corpuri terminate, am putut să mă mișc paralel cu lăcuirea lor și construcția măștii, având în vedere că pe vreme de iarnă e bine să treacă minim 24 de ore între straturile de lac. Legat de lac, am mers pe unul de culoarea bambusului, pe bază de solvent, nu pe bază de apă.

Ușile după patru straturi de lac

Ușile după patru straturi de lac

Alegerea de culoare a fost foarte bună, se potrivește cu faianța din baie și, deși producătorul recomandă utilizarea-n două straturi, l-am aplicat în patru straturi pe corpuri și în cinci straturi pe fronturi. Cred că idealul ar fi undeva la cinci straturi, dar nu am mai avut răbdarea suficientă.

Citește mai departe

Mambo Number Five (II)

Muzica
Bucovina – Suntem aici

Rămăsesem cu primul corp montat la modul brut, adică doar cu câteva finisaje elementare. Și, copleșit de viciul apectului îngrijit, înainte de a mă apuca de al doilea corp am închipuit un desen care să curpindă fronturile corpurilor 3 și respectiv 2.

Grasul aprobă din nou

Grasul aprobă din nou

Fiindcă e mai degrabă departamentul nevesti-mii decât al meu, i-am dat temă de gândire în direcția unui peisaj marin cu o corabie și ceva lighioane pe sub apă. Între timp le-am și terminat și cred că dau foarte bine, dar ajungem mintenaș și acolo.

Citește mai departe

Mambo Number Five (I)

Motto
Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are i se va lua chiar şi ce are!

Acum puteți interpreta cum vreți replica de mai sus, dar adevărul e că, odată ce omul vede că poate să-ncropească un scaun și să nu cază numaidecât bate la porțile cerului și, uneori, i se și deschid; iar când își bagă-n cap că nu și nu, nici pe pământ nu-și mai găsește loc.

Grasu aprobă

Grasu aprobă

În ceea ce mă privește, după ce am constatat – nu fără oarecare surprindere – că uscătorul meu de rufe nu doar că nu s-a prăbușit după prima probă încărcat la maxim, ci a dus bine mersi până acum cu îndârjirea unui asin tot ce am pus pe el (evident, rufe, nu hipopotami), ei bine, mi-am șoptit în barbă că, deși prematur să bat la porțile cerului, pot oricum trage foloase din perechea de trăiri contradictorii ce se cuibăresc în sufletul celui care lucră cu mâna: un soi de întinerire sau poate chiar exaltare, pe de o parte, un soi curat de trufie, pe de altă parte, dacă poate fi vorba de așa ceva.

Citește mai departe

Rafting pe uscat (II)

A face lucruri cu mâinile tale mi se pare ceva foarte prețios. Și nu mă refer la a repara o spărtură, a da cu vinarom sau alte asemenea, preocupări evident nu fără valoarea și importața lor, ci la construi per-se de la zero diverse obiecte. Mi se pare, printre altele, o preocupare care te întregește.

Rezultatul final

Rezultatul final

După cum ziceam înainte, chiar dacă o consideram din capul locului o ștrengărie, mă apucasem oricum să schițez un uscător de rufe care să fie montat pe raftul instalat pe balcon. Fiind un obiect ce reclamă mai multă finețe în execuție decât un raft, mă așteptam să nu iasă mare lucru. De fapt, mă așteptam să nu iasă deloc.

Citește mai departe

Rafting pe uscat (I)

După ce m-am tot coit căutând niște rafturi de-a gata, am decis că mai bine pun eu mâna și imi fac singur. Am avut și o oarecare tentativă de-a mă adresa unor făcători de mobilă, dar, în final, tentația a fost pur și simplu prea mare.

Rezultatul final

Rezultatul final

Aveam nevoie de un raft simplu, dar care să umple cât mai mult din spațiul frontal al balconului, având în același timp un profil de adâncime cât mai mic, de, să zicem, maxim 25 de centimetri. Fiindcă tot am mers pe ideea de a mi-l confecționa singur, am ales să umplu absolut tot spațiu de jos până sus și din stânga până-n dreapta. Per total, vorbim de un spațiu de aproximativ 270 centimetri pe 80 centimetri.

Citește mai departe