Motto
Your friends, they don’t like you very much anymore. You force them to make too many decisions. With me, only one decision: do what I say.
– Calvera, The Magnificent Seven (ăla bun, nu mizeria woke din 2016)

Îmi place foarte mult să mă aplec asupra taxonomiilor de genul conspiraționist/prost – cu-vederi-largi/neprost. Sunt interesante și prin ce pun în umbră nu doar prin ce arată. În definitiv, dacă arunci un bolovan în mijlocul unei turme de oi, fiecare o zbughește încotro apucă, nu toți în aceeași direcție. Și, spre exemplu, în loc să ne preocupăm a dezbate care-i direcția mai bună, poate ar trebui să ne punem întrebarea: cine a dat cu piatra?

Accesul ereticilor strict interzis

Interesantă este și divizarea în sine: toți se poartă ca și cum ar fi strictă și ermetică. Strictă pentru că există doar cele două categorii și cineva poate aparține ori uneia, ori alteia, dar nu amândurora și ermetică pentru că nu se poate trece dintr-una într-alta. Dar mintea omului este nimic dacă nu incosecventă, mai ales atunci când este dusă spre limită, motiv pentru care putem studia tot felul de… aberații statistice.

Pe de o parte, am printre tovarăși unii care molfăie conspirații toată-ziua-bună-ziua, ca și cum n-ar putea trăi decât într-o stare de veșnică alertă, fapt care totuși nu i-a împiedicat să-ntindă antebrațul în semn de supunere față de același sistem despre care vorbesc zi-lumină că le pregătește ceva.

Într-un fel, ca să exploatăm în continuare referința de la început, ei seamănă foarte mult cu țăranii din Magnificent Seven care, temători că s-ar putea să piardă lupta cu banditul Calvera, au trădat și l-au ajutat să le-ntindă o ambuscadă chiar celor pe care fuseseră de-acord să-i plătească pentru a-l mazili pe bandit. Adică, bro, măcar loc pe tampon să prindem.

Pe de altă parte, oamenii autoproclamați non-proști (zic autoproclamați pentru că de multe ori alte dovezi oricum nu prea sunt) fac și ei baie-n balta vecinului prost, doar că n-o știu încă. Dar o să o luam mai pe după vișin un pic. Așadar, cel mai surprinzător la virulenta cu care dânșii dezmint drept teorie a conspirației orice discurs care nu e cel oficial (sau, în orice caz, unul acceptat drept conform) este că refuză în substrat chiar ideea că semenii lor au și alte agende și interese decat cele declarate public.

Sau poate că refuză să admită că răul de care suntem cu toții capabili poate fi atât de mare și să aibă niște rizomi atât de bine încărnați în sufletele noastre. Dar poate că ar fi bine să consulte atât istoria, cât și propriile porniri sufletești. Mulți și-au dat arama pe față în ultimii doi-trei ani, așa că dovezile sunt mai greu de negat.

Cu alte cuvinte, insistă că totul se derulează cu cărtile pe față, ipoteză vădit rizibilă, căci este transparent precum aerul pe care-l spurcă prin respirație că ei înșiși practică arta de a juca la două nunți, numai că nu putem să-i dam drept conspiratori daca nu trag beneficii pecuniare din demersurile lor, ci doar patologic ipocriți.

În definitiv, orice om are ceva de ascuns, nimeni nu va juca vreodată cu toate cărțile pe față și, chiar dacă nu spune, poți intui ce ascunde. Și, cu cât cineva este mai puternic și mai bogat, are ceva mai important de ascuns, are ceva mai complex de uneltit. Și o perdea de fum nu strică niciodată sau, dacă vreți, niște contramasuri.

Revenind la non-proști: evident, faptul că se aliniază unui discurs, nu înseamnă că nu se uită peste umăr, nu înseamnă că nu se tem. Ba se tem. Și cu cât își câștigă o treaptă mai confortabilă-n viață, cu atât se tem mai mult. Cel mai mult se tem de oricine nu-i ca ei, dar mai cu seamă de cei care nu se aliniază aceluiași discurs.

Îi remarci ușor: nu le plac săracii la ștranduri ori la băi și cer prețuri mai mari, nu le plac cei care nu merg în trafic ca ei și cer mai multă miliție (dar cumva miliția asta să nu-i salte pe ei când merg ca niște giboni agresivi), cer inspectarea caselor oamenilor pentru elemente neconforme, cer confiscări, cer cenzurarea tuturor foilor care nu fac propaganda care le place lor și pot continua până mâine. Pe scurt, genul acela care vor să ridice-n jurul lor un gard de forțe de ordine, armata și inspectori de stat în orice interacțiune dintre ei și societate. De preferat, ei să fie exceptați.

Unul din ăștia, un conformist fără pereche, un adevărat Avadoro, care mi-a și fost coleg prin facultate, mi-a trântit la un moment dat o replică de genul (o exagerez, desigur, pentru efectul dramatic, dar socot c-o să-mi acordați un permis de trecere-n numele artei):

– Da, dar aceste cifre pe care le publică savanți de renume mondial dovedesc că avem dreptate, iar dacă susții altfel ești anti-știință, tocmai tu, un politehnist.

Stiu si eu? În treacăt fie spus, n-am facut niciodată un titlu de mândrie că am terminat facultatea aia, tocmai fiindcă este prea sclerozată pentru binele ei și ilustrează perfect arta de-a conserva nu spiritul științei, ci mici interese locale; absolut, în numele științei.

Aș puncta mai degrabă că lupta anti-corupție la care se dedau aceiași oameni autoprocmalați non-proști este arta de a delapida avutul comun în interes propriu făcând să para totul legitim prin tot felul de justificări false și ascunzișuri. Ar fi exagerat să afirmăm că un act de corupție seamănă cumva, nu știu, a conspirație?

Oh, nu e singura dată când se plasează în offside susținând o idee și-n același timp antagonica si plusez întrebând retoric ce i s-ar replica unuia care ar observa că diverși fabricanți de avioane mai mânăresc din când în când testele sau le ascund rezultatele și lansează pe piață aparate neconforme? Că e anti-gravitație?

Problema e că cineva cu genul ăsta de discurs e suficient de arogant încât să presupuna că omenirea nu se poate ridica din mlaștină dacă nu are vreun soi de șatrap calauzitor, sau poate un dictator benevolent (un vădit pleonasm, pentru că toți dictatorii se văd benevolenți), din al cărui cuvânt să nu ieși.

Și atunci, în ochii lor, trebuie musai ca o autoritate statală sau pan-statală să arbitreze toate relațiile umane de baza, sub cuvânt că, altminteri, țesătura societății s-ar destrăma. S-a mai fost acolo, s-a mai incercat, nu a mers și, fiindcă nu a mers, are sens să fie încercat din nou; iar în același timp, să facem semne disperate că ne distanțăm de dictatura, nu? Ne distanțăm, în cerc, se-nțelege.

Pentru că, din același motiv pentru care tovarășii mei conspirationisti au făcut intervenții intr-amusculare la-punct, așa și oamenii non-proști, confruntați cu cele mai frumoase realizări sociale de până acum – recunoașterea suveranitatății și demnității individului, prezumția de nevinovăție-n fața legii, dreptul la proprietate și, desigur, dreptul la liberă exprimare – sunt absolut înfiorătoare, până și pentru titanii care țin pe umeri cerul blogosferei de pretutindeni, plutind pe o pernă divină de aer formată din propriile flatulențe virtuți.

Cât despre studii și statistici, cine spune că nu pot fi ascunse ori deturnate (ori rezultatele, ori argumentele întemeiate pe ele)? Cea mai rafinată manțocărie din linia asta de arugmentare mi se pare urmatoarea: „Nu exista nicio dovada ca X este cauzat de Y”. Evident, formularea poate sa insemne oricare din urmatoarele lucruri:

– nu am cercetat dacă X implică Y (caz în care sau ne interesează, sau nu ne interesează să aflăm);
– am cercetat dacă X implică Y, dar de așa natura încât să reiasă că nu;
– am cercetat dacă X implică Y, și, într-adevăr, nu există nicio relație de cauzalitate.

În oricare din variante, fraza de mai sus nu e o minciună, dar nu transmite nimic concret vis-a-vis de cauzalitatea dintre Y și X; raspunsul este completat de societate și individ în functie de contextul cultural, social și, evident, personal. Iar rezultatul poate foarte bine să fie o minciună, dar nu mai este una oficială, ci una eminamente de sine.

–

Ca să-l parafrez pe socru-meu, dacă oamenii ăștia – non-proști, euro-atlantici, pro-vestici și cu-vederi-largi în zig-zag – ar zice la un moment dat că soarele răsare dinspre Est, m-aș trezi a doua zi și aș aștepta să văd dacă, într-adevăr așa e. Și poate că m-aș întreba și ce au de câștigat din faptul că enunță asta și mi-aș păzi beregata și portofelul.