Am în sistemul meu PAX un sertar tip platformă (sau tavă), din acela pe care se pot pune obiecte gen ceas, butoni, chei de 16, burghie, brățări lanțuri; pe scurt, fiecare ce-are nevoie s-aibă la-ndemână. Sistemul acela PAX pentru mine are o mare valoare sentimentală, pentru că anual am reparat câte ceva la el, ba odată l-am și mutat cu totul pentru a bate proptele care să ție cum trebuie spatele din carton.

Rezultatul final

Acum a venit rândul tăviței să se bucure de o intervenție, fiindcă finisajul de plastic a-nceput să se dezlipească fix în față. E un plastic tare, lipit termic atât de bine încât poate că ar trebui chiar ambasada Suediei să publice o dare de seamă-n stilu-i caracteristic. Prima oară am încercat să-l capsez cu un capsator pentru tapițerie, dar n-a făcut decât să sfâșie plasticul și mai rău.

Nu puteam să-l las așa, n-aveam chef să fac eu o tăviță și nici nu eram bătut cu leuca să cumpăr alta. În schimb, ca soluție rapidă, am cumpărat un profil de aluminiu pe care să-l montez acolo. Din fericire, am găsit pe dimensiune, din păcate, nu era aluminiu din acela elegant, stil periat. Orișicât, aveam cu ce să lucrez.

Din profil

L-am debitat rapid, am dat găurile pentru șuruburi, le-am sfințit cu Sf. Macarie Zencuitorul, apoi le-am vopsit la spray pe pervazul balconului. Deoarece urăsc în spume vopsitul la spray, cum a ieșit (adică la jumătatea distanței dintre aproximativ ok și cine v-a lucrat acilea), așa a și rămas. Era, în tot cazul, mai bine ca înainte.

Montai cu trei șuruburi țapene și le acoperii și dânselor capetele cu niște capace care, în treacăt fie spus, nu prea merg la culoare și nici nu prea intră bine pe crucea capului de șurub, dar atât aveam prin casă. Oi lua altele când oi mai avea drum pe la magazinul de capace de capete de șurub sau n-oi lua.