Am cumpărat la un moment dat un set de trei pietre diamantate mici (15.2 cm x 5.08 cm, grosier, fin și extra-fin) pentru a-mi ascuți dălțile și, în general, elementele mai înguste. Problema cu acele pietre e că, neavând cine știe ce inerție, chiar și cu picioarele antialunecare incluse-n pachet, tot nu sunt foarte stabile: ori alunecă (e drept, mai în scârbă), ori dau să se răstoarne.

Suport pentru pietre de ascuțit

Făcui și eu, deci, ce-au făcut și-alții până acum, adică un mic blat pe care să le fixez. Luai un rest de placaj de fag (lemn, nu altceva), am tăiat părțile cu furnir ușor umflat și m-am asigurat că-s toate unghiurile drepte. Am tăiat bucata rămasă-n două și-am lipit jumătățile-ntre ele, obținând un blat rezonabil ca dimensiune, gros de 24 mm și suficient de masiv cât să nu plece la plimbare.

Pentru a nu-mi sângera ochii când mă uit la dânsul am frezat canturile, apoi l-am dat cu un lac transparent de câte ori s-a putut cu 20 ml de lac diluat cu 5ml apă (aparent foarte multe straturi). Drept suport i-am montat și cinci piciorușe cauciucate – patru-n colțuri plus unul în mijloc.

Din alt unghi

Deși rezultatul final cere mai degrabă angajarea unor activități cu plus casnic de eleganță (spre exempu, servit de prăjituri), am lipit până la urmă pietrele diamantate cu bandă dublu adezivă (poate o idee prea multă, s-ar putea să nu mai iasă nici cu slujbe), într-un aranjament decalat – pietrele din laterale sunt părtinitoare către latura de jos, piatra din centrul către latura de sus – în ideea că, dacă oi avea nevoie să lucrez și din lateral, n-am să mă-ncurc cu piatra vecină.

Pe lângă că, astfel procedat, nu mai duc intense eforturi diplomatice-n jargon marinăresc să nu mai dea din cap pe hip-hop, lacul folosit (aplicat oarecum in-extremis, dintr-o idee fugară) îmi permite să curăț mult mai ușor amestecul de șpan și lichid de fâs-fâs de șters geamuri, amestec altminteri teribil de-mpuțit și insinuant.