Din varii motive, în Octombrie am avut mai puțin avânt să scriu aici, m-am limitat (și mulțumit) mai mult să arunc un ochi pe ici, pe colo, să văd ce mai face lumea, ori, mai bine zis, ce mai scrie despre ce face (și mă refer aici la unele oaze de normalitate). Între ei, băiatu’ cu gătitu’ și cu muzica mi-a smuls – oarecum cu mantinela – una din micile amintiri din copilărie care „lucrează” și azi.

Este vorba de un vinil ce conține înregistrarea a două concerte: Concertul pentru chitară Op 30 de Mauro Giuliani, respectiv Concierto De Aranjuez de Joaquin Rodrigo. Chitaristul este Jozef Zsapka, însă pe coperta vinilului numele Giuliani, respectiv Rodrigo sunt scrise atât de proeminent încât par a desemna o singură persoană și, întrucât chipul chitaristului (simandicos îmbrăcat și cu o superbă mustață) este-n prim plan, ei bine, poți lesne înțelege greșit că așa-l cheamă.

Vinilul respectiv a stat în vitrina dulapului cu viniluri cumpărate de taică-meu, cu fața protagonistului privind limpede și oarecum nepăsător către sufrageria noastră. Văzându-l zi de zi, îmi este imposibil acum să-l numesc altfel, vârând drept urmare confuzie de fiecare dată când mă refer la Concierto de Aranjuez, pentru care de fapt am scris această lungă introducere-divagație.

Vinil sau altminterea, îl recomand cu un coniac vechi și, dacă aveți răbdare să treceți de cămătăria reclamelor de pe youtube, iată și o înregistrare frumoasă (despre care, lipsindu-mi aparatul critic, nu mă avânt să mai adaug altceva decât că și fără aparat critic muzica clasică poate fi gustată cu maximă satisfacție de absolut oricine-i dă o șansă):

I. Allegro con spirito
II. Adagio (poate cea mai celebră parte?)
III. Allegro gentile