Mi-am luat la un moment dat, de curând, un Marshall Acton III. Boxă bună, alimentată sănătos direct de la rețea, la care te poți conecta inclusiv prin bluetooth. Frumos, elegant, însă doar cât de cât, pentru că are o meteahnă extrem de supărătoare: după zece minute de nefolosire întră-n stand-by, se deconectează de la calculator și rămâne așa până fie rotesc un buton oarecare, fie o reconectez explicit din Vindoză.

Inovare-n tehnologie

Mare păcat, mai ales că intrarea-n stand-by nu poate fi nici dezactivată, nici configurată la un interval mai mare. Ajung, astfel, să mă reconectez manual de fiecare dată când opresc sunetul dintr-un oarecare motiv. Nu e singurul model gândit cu zonele mai întunecate ale părților dorsale, ba mai mult, se pare că au scos posibilitatea de-a dezactiva acest iritant stand-by.

Susțin ei, totul e din cauza reglemetărilor birocraților de la Bruxelles (e vorba mai jos de modelul Woburn, având însă comportament identic):

European Union Regulation states that electronic devices may only have 0.5w power consumption in Standby Mode (the European Directive on energy related products, or ERP).
This is why the Woburn’s factory default setting is the Powersave Mode, because the Powersave mode saves more energy than the standard mode.

Directiva e pe bune și urmează limite și mai strânse. Acu, de unde atâta futengrijism – din partea unora care nici măcar ștecherul nu și-l bagă singuri în priză – vis-a-vis de cât consumă boxa ori aspiratorul meu, nu știu, la fel cum nu știu dacă nu este, într-adevăr tehnic posibil să mențină conexiunea bluetooth activă și să respecte limitele ori pur și simplu profită de restricție ca să mai parcheze un cent, astfel încât totul să fie pe up-and-up, cert e că-mi pare-o amalgamare inevitabilă.

Cum Uniunea Europeană – care insistă musai la o sinucidere colectivă în timp ce ne apără cu osârdie interesele (sic!) – deîmpreună cu Marshall nu sunt mai de ajutor decât o mână de țâțe pe un piept de taur, rămâne să ne ajutăm singuri cu ce bani ne mai rămân după ce plătim taxele alea de protecție.

Așadar, acum că am terminat cu probozeala de rigoare, să trecem în revistă opțiunile. Deoarece nu mă pricep la hardware și-ntrucât nu vreau să forfetez garanția, am rămas în domeniul aplicațiilor software,  iar prima din ele, un mic program care să reconecteze automat boxa. Destul de ușor de făcut, cu librăria 32feet.net am reușit să asamblez suficient de rapid un demo care-mi conecta boxa, cu mențiunea că, din cauza unor subtilități, pe lângă că se reconecta cu succes, crăpa cu un timeout pe un socket.

Neavând nici miză suficient de mare, nici nu mai am gust să depanez erori absconse fără să fiu plătit consistent, am renunțat la idee, ceea ce a fost până la urmă un lucru bun, căci mi-a permis să cristalizez și o serie de cerințe auxiliare, la fel de importante precum nevoia principală, numai că nu la fel de imediat evidente:

– dacă boxa nu este conectată, nu o vreau să fie conectată din oficiu, pentru că poate am deconectat-o eu dintr-un motiv bine întemeiat;
– dacă o reconectez eu la un moment dat, vreau într-adevăr conexiunea menținută;
– dacă există deja o entitate care dă sunet pe boxă nu vreau să se-ntâmple nimic;
– nu vreau interfață și, în general, nu vreau să interacționez cu programul altfel decât să-l închid de tot;
– nu vreau să devin doctor docent în redare audio sau comunicații bluetooth pentru atât lucru.

Singura abordare rămasă, eficientă și suficient de simplu de implementat, a fost să trimit periodic la boxă un sunet scurt, banal (pentru a să poată fi lesne asimilat unui zgomot de fond), la volum foarte mic. Toate înfăptuite cu NAudio și, deși vă invit să mergeți pe pagina de Github pentru chestiuni tehnice, o să trec în revistă punctele esențiale:

– inițial l-am vrut sub formă de serviciu Windows, însă programele care rulează ca atare au capabilități limitate de interacțiune cu interfețele audio (punctual, nu am putut enumera sesiunile audio);
– tocmai de aceea rulează ca aplicație desktop simplă, fără interfață, cu control din system tray;
– odată la un interval de timp configurat se trezește, enumeră dispozitivele active de de redare audio și, de vreunul din ele se regăsește printre tiparele configurate, se verifică dacă există sau nu sesiuni active pentru acele dispozitive și, de nu, se redă un fișier mp3 configurat.

Cam atât, funcționează perfect, ca dovadă că, atunci când oamenii vor să meargă cu mașina merg, când vor să mânce carne de vacă mâncă, de vor să rupă capacul îl rup și, în general, când vor să facă ceva fac, indiferent ce cred niște conțopiști buni de gură și răi de lucru c-ar trebui să facă, mânați fiind de-o hoașcă ordinară cu steulețe-n jurul capului.

Sictir!