Chinezării drăguțe, totuși chinezării

Pentru a-mi ușura munca atunci când fac nuturi și federe, adică să nu le tai cu o singură rindea de fasonat (plow plane?) – ceea ce a fost amuzant până când am învățat cum se face, apoi n-a mai fost – precum și fiindcă-mi plac rindelele mici, prețioase și mai cu seamă eficiente, am pus mâna pe o pereche – una de nut, alta de feder – care suportă o grosime oportună de maxim 19 milimetri a materialului și-un nut înalt de 5 milimetri și gros tot de-atât. Ideală pentru elemente mici și prețioase, eventual pretabilă și la piese nesupuse neapărat unei sarcini considerabile, cred.

Perechea magică

Perechea magică

Nici ieftine, nici scumpe, am zis hai să-ncerc. Per total, constructiv, sunt foarte simpatice, aparent din lemn de sequoia și protejate cu ulei. Lamele sunt din oțel HSS, cel puțin așa susține producătorul și le-am ascuțit, într-adevăr, un pic mai greu, comparativ cu altele de-aceeași dimensiune. Pot confirma că nu se sclifosesc la tăieturi mai profunde, nici la noduri, deci poate chiar sunt.

Luna de miere, din păcate, s-a terminat destul de repede și gâlceava început odată cu răsăritul soarelui. În primul rând, limitatorul de așchii care ține loc și de organ de fixare a lamei, e cam sus și cuțitul insistă să trăncăne dacă muști mai mult material. În plus, tinde-a suferi din cauza reculului și se dă singur înapoi, deci, per total, a trebuit să mă mulțumesc cu tăieturi fine.

Lamele, după ascuțit

Lamele, după ascuțit

Al doilea aspect ține de faptul că rindeaua de feder are canalul acela prin care alunecă profilul în formare prea îngust – este fix cât lățimea federului și se-nțepenește-n loc de-ajungi să te lupți, nu să lucri cu ea. Aici fu simplu: am lipit niște coală abrazivă pe un rest de lemn vag plat, gros de vreo 3 milimetri și l-am lărgit cu aproximativ 0.15 milimetri – arhisuficient pentru a glisa fin, mai ales că l-am și ceruit.

Al treilea aspect și cel mai enervat a fost că federul este mult mai îngust ca nutul, concluzie la care-am ajuns după foarte multe-ncercări ratate în urma cărora am crezut că problema era tehnica mea. Măsurând rezultatele, mi-a reieșit că atât federul, cât și nutul erau conforme cu dimensiunile lamelor, deci nu le-am produs eu din greșeală mai largi. Plus că diferențele erau vădit consistente între teste, inclusiv pe materiale diferite.

Tălpile...

Tălpile…

Am măsurat, deci, lama de nut și mi-a reieșit că, față de cei 5 milimetri nominali avea de fapt 5.4 milimetri; Golul lamei de feder avea, pe de altă parte, 4.8 milimetri, deci, însumat, o diferență de 0.6 milimetri, demonstrabilă și prin măsurarea pieselor produse. Nu mă deranjează faptul că n-au 5 milimetri în cap, nu-s capsoman și nici nu-nșir fracțiuni de milimetru cu mină de moftangiu, atâta că aveam măcar pretenția – fiind pereche – să se și potrivească.

O soluție ar fi fost să le dau retur, dar, mânat de-o bunătate de Sfânta Vineri, mi-am scos în schimb setul de pile și-am decis să-ncerc să lărgesc golul federului astfel încât să fie doar o idee mai lat decât nutul. În cel mai rău caz dădeam chix și pierdeam garanția uneia. Pentru mai multă siguranță, mi-am luat drept referință cracul opus gardului și la fiecare patru-cinci treceri cu o pilă medie măsuram cu șublerul.

Rectificarea canalului...

Rectificarea canalului…

Am încetat odată ce-am atins o diferență de 0.15 milimetri față de nut și-am deburat-o și lustruit-o din nou pe fața afectată; poate că cifra e irelevantă, dat fiind că tolerența șublerului e de 0.10 milimetri, însă e la fel de adevărat că se potrivesc perfect acum.

Ar mai fi o chestie care mă râcâie, anume că nutul e cu un milimetru mai adânc decât federul, ceea ce, întâmplător, nu e atât de râu, încât, în practică e chiar bine să fie. Râcâiala vine din aceea că aș fi preferat să fie egale și să le reglez eu dacă e, într-adevăr nevoie.

În definitiv, poate că ar fi trebuit să-mi iau seama de la început, mai cu seamă că numele – Mujingfang – poartă conotații prevestitoare pentru orice rumân dus la școală mai mult de un semestru. Măcar acum am ce-am căutat și-s și oleacă mândru, oricum de două săptămâni doar asta fac – readuc rindele vechi în stare de funcționare cu rezultate îmbucurătoare. Și chiar taie bine, cu un glas dulceag și plângător.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Anti-Spam * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.