Da’ ce, eu am ciungă-n păr?

Muzica
Los Twangers – Back to Sonora

Schimbarea parchetului din sufragerie m-a lăsat cu o dilemă, el fiind mai înalt cu 4 milimetri decât cel anterior, bașca un milimetru stingher adăugat de patul de polistiren ce-l susține precum Atlas bolta cerească. Dilema-n cauză era legată de ușă, dacă să o scurtez pe cea veche ori s-o schimb cu totul, lămurită până la urmă de faptul că ușa veche binevoise a se delamina în multiple locuri.

Motanul Patraulea mă ajută la reparații

Motanul Patraulea mă ajută la reparații

În locul dilemei a rămas tocul, pentru a nu lăsa golul ușii – mai cu seamă glafurile – cu totul netocmit în timp ce caut alta. După vreo jumătate de an de căutări am decis că nu-mi place niciuna și că mai bine-mi fac eu așa cum cred că s-ar potrivi. Ce știu eu despre făcut uși? Nimic, dar asta nu-nsemnă nimic altceva decât că trebuie să-nvăț, chiar dacă-i drept că nu pot fi bănuit de-un prisos de sagacitate.

Marcaj...

Marcaj…

Și, cum are să mai dureze până o să ajung și la ușă, trebuia să scap de-acel toc și să repar glafurile. Zis și făcut: am scos fețele tocului, am pretăiat tocul în sine în mai multe bucăți, am tăiat spuma poliuretanică (compus destinat a-nlocui desueta sârmă-n zicerea de mare angajament – unde poți pune sârmă e păcat să pui șurub) și-am dat jos pe rând bucățile, apoi am răzuit resturile de spumă și-am luat la daltă – antrenată de bormașină, desigur – proeminențele astfel încât să rămân cu o suprafață relativ uniformă – asta pe laterale, că partea de sus era oricum ciurită din motive necunoscute.

Tăiere...

Tăiere…

Ajuns aici, în mod normal aș fi dat câteva telefoane să chem pe cineva să mi-l repare, dar de ce să mă lipsesc de-o distracție multidisciplinară? Și-apoi vorba titlului: ce, eu am ciungă-n păr să nu-mi iasă măcar decent? În ciuda faptului că-i o activitate fără vreun fel de afinitate din parte-mi, în ciuda simplității aparente situația era vânătă și prezenta suficiente umflături încât să mă gâdile măcar pe partea teoretică.

Meșele, evident că nu le-am folosit pe toate

Meșele, evident că nu le-am folosit pe toate

De căpătâi era socoteala secțiunii transversale trapezoidale, cu alte cuvinte cadrul ușii era mai îngust și mai scund înspre cameră decât înspre hol, precum și starea precară amintită a laturii de sus. O fi vreun temei în toate astea, nu știu, însă primul lucru a fost să iau o coală de rigips verde, neavând totuși chef să mă las devorat de vreo complexitate fără temei cu finețuri prea elaborate.

Am secționat coala folosind un fierestrău de lemn în stil japonez. Am acceptat fără prea multă scârțâială dinainte că s-ar putea să-l avariez, ceea ce nu doar că nu s-a-ntâmplat, ci performanța lui a rămas complet neafectată. Motivul acceptării riscului n-a fost inconștiența, ci ergonomia excelentă în secționarea plăcilor, dat fiind spațiu îngust de pe hol. Am suspendat placa de rigips pe niște distanțieri din resturi de lemn, am dat dungă cu un echer și-a mers strună, binișor în toleranțele oferite de geometria vag aproximativă a glafului.

Cum voiam să rectific secțiunea către un profil dreptunghiular, primul obstacol fu găsirea unei modalități de-a sprijini rigipsul acolo unde cadrul era mai larg. Diferența efectivă de lățime era, în medie, de 19 milimetri, cu un minim de 18 și un maxim de 22mm, deci am ales să decupez un număr nespecificat de meșe tot din rigips, mici dreptunghiuri de lipit în multiple puncte pentru a regulariza oarecum și diferența de lățime.

Asta-i partea unde-am tăiat aiurea cu fierăstrăul

Asta-i partea unde-am tăiat aiurea cu fierăstrăul

Nu mi-a ieșit complet, din lipsă de pricepere și lipsă de răbdare; orișicât, mi-a ieșit cumva și e mai degrabă spre bine decât spre rău, mai degrabă civilizat decât izmeneală. Am lipit mai întâi meșele și le-am lăsat vreo două ore cât să se fixeze bine. Apoi am aplicat din belșug Rifix pe ele și pe glafuri și pe plăci și-am purces a le monta pe rând.

După gletuire...

După gletuire…

Prima, placa de sus, a necesitat suport fizic și emoțional cu ajutorul a două menghine din acelea de tâmplărie până am aplicat și lateralele. A fost nevoie de acest artificiu deoarece prizei insuficiente în acel loc, priză incapabilă să ofere o stabilitate satisfăcătoare până la poziționarea celorlalte elemente.

Din păcate, pentru o aderență mai favorabilă a trebuit să mai sacrific din geometrie, deci s-a păstrat diferența de aproximativ 9 milimetri în lățime sus față de jos. Cât s-au uscat am umplut din golurile mai critice cu ipsos stratificat alternativ cu plasă. Uscându-se rapid, am putut da gata destul de repede prima etapă.

Ciocolax

Ciocolax

Apoi am luat muchiile dinspre hol la rindea, operațiune surprinzător de eficientă. Ar fi trebuit să fac același lucru și cu placa de sus, dar m-a mâncat la cuc să-ncerc cu fierăstrăul și, din cauza poziției necesare pentru a nu-ncasa tot praful acela-n ochi, am intrat mai mult decât voiam pe interior și… tot cu rindeaua am reglat oarecum conturile, apoi a trebuit să adaug ipsos până la un nivel aproximativ uniform.

Organizarea de șantier

Organizarea de șantier

Colțurile le-am făcut cu plasă nu cu colțar dedicat, că tot o luasem pentru consolidarea golurilor și le-am acoperit cu Rifix, având un timp de punere-n operă suficient de mare pentru un ageamiu ca mine. La finalul a nouă ore de muncă aveam totul gata de finisat.

L-am lăsat să se usuce bine vreo o săptămână-ncheiată și, cum n-aveam niciun chef să mai mestec glet, am luat o găletușă de Ceresit IN46, cumva echivalentul CT127, adică de finisaj. L-am aplicat în două straturi, cu șlefuire-ntre ele, apoi am spălat și amorsat suprafața, adăugând și puțină vopsea lavabilă. Calitatea suprafeței rezultate a fost excelentă, asemănătoare cu senzația catifelată a unei păsărici proaspăt rase.

Cât s-a uscat, am profitat de ocazie și-am demontat canalul de plastic ce găzduiește cablul de internet – începuse oricum să se dezlipească, luând cu el, pe alocuri, o parte din vopsea și din tencuială. Mi-au transpirat un pic coaiele, fiindcă fibra aceea optică e foarte pretențioasă, iar eu cam repezit uneori. Reparai tot cu IN 46, amorsai și-acolo și zugrăvii cu totul. Cum în sufragerie zugrăveala era oricum recentă, practic nu se cunoaște reparația pe nicio parte.

Golurile acestea chituite au fost acoperite de tocul vechi, instalat înaintea gresiei

Golurile acestea chituite au fost acoperite de tocul vechi, instalat înaintea gresiei

Unghiurile nu-s drepte, verticalele sunt și nu prea sunt, dar nimic din asta nu contează, fiindcă:

a) oricum o să fie acoperite de ușă;
b) nu se cunosc decât dacă ești genul de țăcănit ce verifică zugrăveala cu veioza și vii cu echerul și cu ruleta ori telemetrul laser-frate;
c) îmbunătățirea față de starea anterioară de fapt este vădită.

Mai rămânea de rezolvat chestiunea trecerii dintre cameră și hol, un gol neacoperit de parchet dintr-un motitv obiectiv: neputând să intru cu parchetul sub toc, am fost nevoit să trec drept cu el, aliniat la perete, rezultând un luft lat de 10 centimetri. Am tăiat, prin urmare, o bucată de parchet la dimensiune și, aia e, a trebuit să-l așez perpendicular ca orientare față de restul camerei.

Plinta completată în dreapta

Plinta completată în dreapta

Conexiunile cu cu gresia, respectiv restul parchetului le-am  cu chit acrilic, menit al ține cât de cât pe poziție și a-i permitem, în virtutea flexibilității, să lucreze de va vrea. Resturile neacoperite de gresie le-am umplut cu chit de rosturi și, fiind prevăzător și luând prisos de plintă de gresie, am putut să acopăr și o mică porțiune lipsă din dreapta.

A trebuit să lipesc la loc și câteva bucăți de gresie spartă

A trebuit să lipesc la loc și câteva bucăți de gresie spartă

Mă refer la plinta de pe hol, căci pentru restul tocului am venit cu plinta din sufragerie până spre extremitatea din hol, întrucât e mult mai ușor de demontat atunci când în sfârșit voi monta tocul ușii. Am prins-o-n câte doi melci și aia fu.

În sfârșit, montai două praguri de trecere, susținute suplimentar de adeziv pentru că aparent cel puțin jumătate din găuri se lărgeau până apucam să bat până la cap pragurile și-am irosit vreo două bucăți până când am mutat mascota-n dreapta și-am decis să trișez după cum v-am zis.

Pragurile și plinta montate

Pragurile și plinta montate

Socot că toată daravera n-a ieșit nici pe jumătate rău, date fiind premisele, cu siguranță mai bine decât un toc stingher. Să nu uit: în caz că vă-ntrebați, canalul de cablu l-am înlocuit cu acesta. Are un profil semicircular, deci mai plăcut ochiului și vine-n ștăngi de-un metru și cu conectori, deci mai plăcut și montajului.

That, as they say, is that

That, as they say, is that

Desigur că mai sunt mici finsaje de făcut, aici e toată cheia: nu face să termini totul deodată, apoi, de ești ca mine, ajungi să zgârii ori să muști precum un Pac-Man narcoleptic pereții doar ca să ai ceva de reparat, fidel proverbului amintit periodic prin paginile mele: pisica, de n-are treabă, se linge-n cur și-și face rană.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Anti-Spam * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.