Afara curge, se-nnegură,
Cafeaua clefăie-n ibric;
Cerul urlă, scuipa ură,
Plâng si caii de la dric.
Bocet
Muribundă scroafa gâfâie-n coteț,
Ploaia pică, pic-pic-pic;
Testamentul grohăie citeț,
Caii plâng și trag la dric.
Un’te duci tu scroafa mea?
Zbiară Irinuca după dric;
Caii tropăie ca-n zeflemea,
Dar de fapt mai plâng un pic.
Era scroafă bună, ea,
Îmi zisei sorbând cafeaua,
Ce-a tot fiert, uitând de ea,
Plâng iar caii, bat șoseaua,
Dricul scârțâie agale.