Fără să știu că mierea mă va ajuta să trec peste problemele digestive pe care le aveam în fiecare an, primăvara, și deși credeam în produsele apicole la fel cum credeam în plante (le consideram benefice, dar cu oarecare scepticism), în anul 2015 mi-am cumpărat primele albine… și asta pentru că niște prieteni apropiați aveau, vorbeau numai despre asta, iar discutiile de pe un forum cu specific erau și ele foarte apetisante.
Primele mele albine
Mi-am luat, așadar, de la un stupar de încredere, prima familie de albine, asta înseamna un stup, albine pe care anul urmator… nu le-am mai avut. Era un stup frumușel, nu le-am înmulțit, a trecut iarna fără probleme, iar în anul următor, toamna, mi-a fost furat. L-am dus între măcesi, pe locul unde sora mea are o plantație cu mure, la o mică distanță de curte.
De poftă
În ziua cu pricina și vecinul de peste drum, și câinii lui probabil că dormeau. Stupul era foarte arătos pentru că, fiind primul, l-am pictat. Toamna, copacii fiind si ei desfrunziți, a fost vizibil. M-am trezit fără el. Suferința a fost pe măsură, dar anul următor am luat din nou albine, le-am înmulțit… totusi, încă mă consider începătoare, căci sunt multe lucruri care se-ntâmplă an de an, de cu toamnă până primăvara – munca stuparului este intelectuală, dacă pot spune așa, și asiduă. Discuțiile nu se termină niciodată, forumurile și grupurile de facebook sunt pline. Și, nu în ultimul rând, dupa ce-ți iei primele albine, pur și simplu nu poți renunța!