Arhiva de etichete: miere

Mierea de mană!

Scriu din amintiri, din ce am gustat și din ce am citit, câte ceva despre mierea de mană…

Cândva, acum vreo șapte-opt ani, am gustat miere de mană de la o prietenă, în Iasi, trimisă de bunicul ei. Incerc să nuanțez putin acest aspect, prin faptul că o miere consumată în familie, atunci când există un stupar, este mult diferită – autentica, deosebită – de ceea ce se vinde în magazine ca miere.

Ipostaze

Ipostaze

Mierea din găleata stuparului, cum spunem noi, nu a suferit niciun proces de filtrare, încălzire, amestec cu miere din alte surse, chiar țări diferite de proveniență. Este o miere care cristaliează o dată și bine, se face tun și se mai înmoaie puțin vara sau la temperatura din casă… și cam atât.

Citește mai departe

Cum am descoperit apiterapia

Fără să știu că mierea mă va ajuta să trec peste problemele digestive pe care le aveam în fiecare an, primăvara, și deși credeam în produsele apicole la fel cum credeam în plante (le consideram benefice, dar cu oarecare scepticism), în anul 2015 mi-am cumpărat primele albine… și asta pentru că niște prieteni apropiați aveau, vorbeau numai despre asta, iar discutiile de pe un forum cu specific erau și ele foarte apetisante.

Primele mele albine

Mi-am luat, așadar, de la un stupar de încredere, prima familie de albine, asta înseamna un stup, albine pe care anul urmator… nu le-am mai avut. Era un stup frumușel, nu le-am înmulțit, a trecut iarna fără probleme, iar în anul următor, toamna, mi-a fost furat. L-am dus între măcesi, pe locul unde sora mea are o plantație cu mure, la o mică distanță de curte.

De poftă

De poftă

În ziua cu pricina și vecinul de peste drum, și câinii lui probabil că dormeau. Stupul era foarte arătos pentru că, fiind primul, l-am pictat. Toamna, copacii fiind si ei desfrunziți, a fost vizibil. M-am trezit fără el. Suferința a fost pe măsură, dar anul următor am luat din nou albine, le-am înmulțit… totusi, încă mă consider începătoare, căci sunt multe lucruri care se-ntâmplă an de an, de cu toamnă până primăvara – munca stuparului este intelectuală, dacă pot spune așa, și asiduă. Discuțiile nu se termină niciodată, forumurile și grupurile de facebook sunt pline. Și, nu în ultimul rând, dupa ce-ți iei primele albine, pur și simplu nu poți renunța!

Citește mai departe