Scriu din amintiri, din ce am gustat și din ce am citit, câte ceva despre mierea de mană…
Cândva, acum vreo șapte-opt ani, am gustat miere de mană de la o prietenă, în Iasi, trimisă de bunicul ei. Incerc să nuanțez putin acest aspect, prin faptul că o miere consumată în familie, atunci când există un stupar, este mult diferită – autentica, deosebită – de ceea ce se vinde în magazine ca miere.
Mierea din găleata stuparului, cum spunem noi, nu a suferit niciun proces de filtrare, încălzire, amestec cu miere din alte surse, chiar țări diferite de proveniență. Este o miere care cristaliează o dată și bine, se face tun și se mai înmoaie puțin vara sau la temperatura din casă… și cam atât.