Mierea de mană!

Scriu din amintiri, din ce am gustat și din ce am citit, câte ceva despre mierea de mană…

Cândva, acum vreo șapte-opt ani, am gustat miere de mană de la o prietenă, în Iasi, trimisă de bunicul ei. Incerc să nuanțez putin acest aspect, prin faptul că o miere consumată în familie, atunci când există un stupar, este mult diferită – autentica, deosebită – de ceea ce se vinde în magazine ca miere.

Ipostaze

Ipostaze

Mierea din găleata stuparului, cum spunem noi, nu a suferit niciun proces de filtrare, încălzire, amestec cu miere din alte surse, chiar țări diferite de proveniență. Este o miere care cristaliează o dată și bine, se face tun și se mai înmoaie puțin vara sau la temperatura din casă… și cam atât.

Ca să mă refer la mierea de mană, aici lucrurile stau puțin diferit. Nu cred că are legătură cu o amintire mai veche despre care ești tentat sa îi atribui un pic peste ce a fost, pentru a o face mai prețioasă, ci mai degraba cu memoria mea, pe care mai tarziu am întărit-o cu niște articole de specialitate, ca atât am mai găsit.

Eu atunci am mâncat o miere aproape neagră, ușor transparentă, cu o consistență de peltea și un gust pronunțat de brad. Se spune că toată mierea cristalizează mai devreme sau mai târziu, doar că mierea de mana nu cristalizează (sau cristalizează foarte puțin,doarece-n compoziția ei mai intră puțină miere polifloră).

Mierea de mană poate să difere în intensitate, dar nu trebuie să fie foarte transparentă, ca mierea de salcâm ori precum cea polifloră imediat dupa extracție. Este o miere densă care nu este din flori, ci din rășinile unor copaci, din excrementele unor afide și din seva unor tulpini și frunze, căci se gasește de multe ori si pe frunze. Trebuie să fii cu stupii sus, ca albinele să nu aibă de ales – mirosul de brad le atrage oricum foarte mult, uneori vine ursul, e greu. De aceea sunt tentată să cred ca miere de mană, la noi în țară, obțin doar câțiva stupari.

Ca un om curios, stau pe diverse grupuri, am și cumpărat din câteva surse… dezamăgirea a fost de așteptat, deci n-a fost foarte mare. Un prieten stupar din Vâlcea, mi-a trimis anul trecut o miere polifloră de pădure cu mană, iar gustul de mană era pronunțat. Mi-a promis că mai păstrează pentru mine. Ce pot să zic e ca era mai gustoasa și mai autentica, așa în combinație cum era, decât mierea pe care unii o dau drept miere de mană, uneori cu etichetă.

Un aspect mai important decât gustul și preferințele fiecăruia, este cel legat de alergii. Mierea de mană, nefiind din nectarul florilor, este o miere fără particule de polen – probabil unul din motivele pentru care nu cristalizează, de aceea poate fi consumată de alergicii la polen. Aici legislația, aș spune, e puțin nedreaptă pentru că dă voie unei etichete cu miere de-un sortiment oarecare, daca acea miere are 60-70 % din floarea respectivă. În cazul mierii de mană, mi se pare cam periculos, tocmai din cauza alergiei la polen.

Alergicul știe că poate consuma miere de mană și totuși… i se face felul. Mi se pare nedrept, până la urmă, fie vorba de orice sortiment, pentru că se poate obține un procent mai mare. Cu 60-70% salcâm plus rapiță, păducel, îți cristalizează salcâmul. Sau floarea soarelui devine polifloră. Poate că sunt eu prea atentă la astfel de lucruri, dar este o diferență între o miere de tei și o miere polifloră cu mult tei.

Am cumparat totuși miere de mană de la cei care sunt prezenți pe rafturile Farmaciei Tei – nu vreau să dau nume, dar îi știți. Nu sunt nici mulțumită, nici nemulțumită, dar se poate consuma. Este închisă la culoare, gustoasă, dar nu ca-n amintirile mele, încalzită la temperaturi acceptabil de joase, filtrată – și aici o spun din pacate, pentru că așa vor majoritatea clienților și, tot din păcate, banul votează mai mult decât educația apicolă.

Dar e o miere bună, onestă, incomparabilă cu ceea ce vedem cu toții în rafturile magazinelor – despre care am să mă refer într-un alt articol și, pentru că pielea nu mă rabdă nici pe mine, am sunat un prieten ca să aflu… lucruri. Așadar, am să mai cumpăr această miere de mană până găsesc ce-mi doresc.

Am atașat câteva poze acestui articol, iar mierea mai închisă la culoare este o polifloră de pădure cu salcâm și arțar. Nu am o poza cu miere de mană, dar promit că am să revin!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Anti-Spam * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.