La ora 06:15 am plecat din București spre Baia Mare, urmând să facem aproximativ să 13 ore și jumătate pe drum. Nu am reușit să luăm bilete și pentru biciclete (boală grea asta cu CFR-ul) în ciuda faptului că trenul figura ca având un astfel de vagon. Așadar, am fost din nou la cheremul nașilor.

Pe IR1745, în drum spre Baia mare

Din fericire, controlorul ne-a înțeles situația (rara avis!) și, neputând să ne taie bilete la preț normal (adică 10 lei/bilet), ne-a lăsat în pace. Din păcate, la Dej controlorii s-au schimbat și de cei noi nu am putut scăpa până nu le-am dat tainul.

Drumul în sine a fost lung și obositor, dar am fost scutiți de caniculă. Norocul a făcut ca trenul să aibă un vagon cu spațiu interior mare, unde ne-am așezat bicicletele și foliile de izopren, stabilindu-ne acolo cartierul general pentru ziua respectivă.

Ora 19 și un pic. Am ajuns în sfârșit în Baia Mare și, după ce ne-am completat proviziile, am apucat spre lacul Firiza, unde urma să ne petrecem noaptea.

Înnoptare pe malul Lacului Firiza

Baia Mare mi-a lăsat aceeași impresie ca acum 9 ani, când l-am vizitat ultima oară: frumos și curat, deși puteam să jur că atunci era mult mai animat. Acum am găsit niște străzi pustii, de parcă orașul tocmai ar fi fost evacuat.

În jur de ora 20:30, după o scurtă căutare, am poposit pe malul lacului Firiza, unde ne-am întins corturile, am făcut focul și apoi ne-am culcat.

Focul de tabără