Arhiva de etichete: romania

Sine Qua Non

– Sine Qua Non, as they say;
– Without which not;
– Yes… Those things we deem essential, without which you cannot bear living. Without which life, in general, loses its specific value… It becomes… abstract….
– You may have a point, counselor.
– Battlestar Galactica, E10, S04.

Luna Septembrie este cea mai nehotarâtă: soarele-ar mai încălzi dar nu prea-i mai vine, ziua-ar fi mai lungă, dar lasă că mai vine vara și la anul, frigul parc-ar învălui totul, dar vin oricum Octombrie și Noiembrie, iar ploile parc-ar cădea, îns-au ajuns lunile de vară ce tocmai s-au dus. Astfel, natura se dă din propria-i cale, devine doar o scenă și nu un actor și lasă viața să evolueze nestingherită.

Încălzirea

Pe această scenă ne-am făcut intrarea, prin valea Sadului, plecați din Tălmaciu fiind. Andrei încă mă bombănea că nu adusesem nici un film pe telefon, motiv pentru care drumul cu trenul dinspre București i se păruse agonizant de lung.

Pe culmea Căpățânii

Pe culmea Căpățânii

După 25 de kilometri de asfalt am părăsit valea Sadului, spre Sud, pe Sădurel. A urmat o urcare lină și constantă preț de alți 17 kilometri, până-n punctul unde drumul taie culmea principală a Munților Lotrului, chiar prin mijlocul acesteia, la aproximativ 1660m.

Citește mai departe →

Fantomele din Baraolt

Am avut o reținere încă de când m-am trezit de dimineață; un fel de teamă, aproape paralizantă. Era cât pe-aci să rămân la vatră pentru-a-mi cântări scuipatul, de nu m-aș fi convins, in extremis, că m-aș fi simțit cu mult mai neplăcut dac-aș fi ratat un week-end agreabil.

Tot acest ping-pong argumentativ dus cu un alter-ego în formă de zile mari m-a întârziat substanțial, motiv pentru care se făcuse deja 4 ale amiezei când am ajuns în Sfântu Gheorghe, am terminat de verificat bicicleta, am strâns chingile la brâu și, în sfârșit, am pornit.

Stâna din pasul Vadaș

Stâna din pasul Vadaș

Citește mai departe →

Prăpăstioase frumuseți prin Cheile Zărneștiului

La poalele masivului Piatra Craiului găsim Zărneștiul, un mic oraș de provincie, situat la nici 30 de kilometri de Brașov. Printre altele, este locul de naștere al celebrului tenor român Ion Piso și se poate mândri cu unele din cele mai frumoase locuri din țară.

Unul din acestea este canionul Cheile Zărneștiului (sau Prăpăstiile Zărneștiului, cum mai este numit), săpat de Râul Mare, unul din afluenții Bârsei, râul care traversează orașul. Am auzit multe povești despre acest loc (care se pare că a polarizat foarte multă atenție de-a lungul timpului) și mi-am dorit mult să-l vizitez, mai ales după ce am savurat niște cadre de-a dreptul impresionante găsite pe internet.

Prăpăstiile Zărneștiului

Prăpăstiile Zărneștiului

Citește mai departe →

Valea Doftanei – Traversând Carpații prin Pasul Predeluș

Există două puncte foarte cunoscute prin care se poate trece dinspre Brașov spre Sud, spre Câmpina și mai apoi spre Ploiești: pasul Predeal (traversat de DN1) și pasul Bratocea (traversat de DN1A). Între ele, limitând la Est Munții Baiului de Munții Grohotiș, se mai află o altă variantă: pasul Predeluș, situat pe valea Doftanei.

Deși pe hartă marcat ca drum județean, acesta este un drum pietruit la origine. Spun la origine pentru că actualmente se află pe alocuri într-un stadiu avansat de degradare: șleauri, bușteni căzuți și noroaie consistente. Acest lucru îl face neprietenos cu mașinile și un traseu perfect pentru bicicliștii și motocicliștii dornici de puțină aventură.

Urcând spre Pasul Predeluș

Urcând spre Pasul Predeluș

Pe cale de consecință, l-am ales pentru petrecerea zilei de 1 Mai 2012, fiind departe de agitația Bucureștilor și a consacratelor stațiuni turistice. Astfel, ne-am strâns sub forma unui un grup măricel, ne-am înghesuit cu tot cu biciclete în vagoanele lui oldfriend 3001 și am coborât în halta Dârste, urmând a continua pe biciclete spre Săcele.

Citește mai departe →

Turul Carpaţilor Orientali – Ziua a V-a – 23 Iulie 2012 – Când nu poți sta Prislopului

Noaptea am petrecut-o la Mănăstirea Moisei, situată deasupra satului cu același nume, la poalele muntelui Pietrosu Rodnei. Punctul central de atracție al acestei mănăstiri îl reprezintă biserica veche, clădită în 1599 și sfințită în 1672. Este construită în totalitate din lemn și a fost restaurată în 2011. Evident, nu am putut pleca fără a o vizita.

Biserica de lemn de la Mănăstirea Moisei

Biserica de lemn de la Mănăstirea Moisei

În prezent, aici nu se mai țin slujbe, oficiate în construcția nouă, ridicată în 1911 și sfințită în 1986. Picturile interioare nu erau într-o stare bună, multe dintre ele abia mai putând fi deslușite. Ne-a fost ghid un preot atipic, mai de viață, nu genul acela înfipt care stă numai cu Dumnezeu pe buze. A avut, ne povestea, o viață laică foarte activă înainte de a trece la cele… sfinte.

Citește mai departe →

Turul Carpaților Orientali – Ziua a IV-a – 22 Iulie 2012 – Cu mocănița pe Valea Vaserului

Prima amintire pe care o am cu o locomotivă cu aburi funcțională e de la vârsta de 3-4 ani. E doar o frântură, de pe vremea când încă mai erau folosite pentru încălzire pe trenuri de călători, în locul vagoanelor-sobă. De atunci nu am mai văzut decât piese de muzeu.

Mocănița în gara din Vișeu de Sus, gata de plecare

Mocănița în gara din Vișeu de Sus, gata de plecare

Între timp, însă, am aflat de mocănița de pe Valea Vaserului așa că, naturalmente, când am făcut traseul am planificat o zi întreagă în Vișeu de Sus pentru o plimbare cu acest tren. Astfel, ziua de 22 Iulie, răcoroasă și umedă după ploaia de peste noapte, ne-a prins dis-de-dimineață mergând în pas alergător către…

Citește mai departe →

Turul Carpaților Orientali – Ziua III – 21 Iulie 2012

În ajun am uitat să punem ceasurile să sune și, fiind rupți de oboseală, am dormit până la ora nouă și jumătate. Ne-am trezit în lumina unui soare generos ce-a sfidat cu impertinență prognoza de furtună pentru ziua de 21.

Punte pe Valea Izei

Punte pe Valea Izei

Am strâns repede corturile, am curățat bicicletele, am aranjat bagajul pe dânsele și am purtat o scurtă conversație cu proprietarul terenului pe care tocmai înnoptasem. Acesta tocmai venise să întindă iarba la uscat și, ca să nu ne deranjeze, începuse cu grămăjoarele aflate mai departe de noi.

Citește mai departe →

Ardeleni de ocazie – o tură de două zile prin județul Sibiu

În week-end-ul 1-2 Iunie 2013, odată cu sosirea verii, ne-am avântat într-o tură de două zile ce a străbătut dealurile județelor Sibiu și Alba. Astfel, în dimineața zilei de 1 Iunie 2013 ne-am dat întâlnire în Gara de Nord pentru a lua trenul IR1745 spre Copșa Mică.

Un român, un olandez și doi englezi

Până la Brașov, drumul cu trenul s-a desfășurat în nota obișnuită: am socializat, am râs și am fost șicanați de niște controlori urâcioși. Din Brașov, însă, a poftit în vagoane Stefan, un olandez care tocmai încheiase un tur de aproximativ o lună prin România, fiind a treia oară la noi în țară.

Am fost surprins de cât de bine cunoștea România – mult mai bine decât chiar românul de rând. Pe lângă aceasta, vorbea româna destul de bine, fiind familiar chiar și cu unele regionalisme. Lecția a fost completată de doi englezi care s-au urcat din Sighișoara, și ei venind dintr-un tur cu bicicletele prin România, aflați pentru prima oară aici.

Urâtul ăla în negru sunt eu :)

Urâtul ăla în negru sunt eu 🙂

Citește mai departe →

Turul Carpaților Orientali – Ziua II – 20 Iulie 2012

Lacul Firiza

Lacul Firiza

Ziua de 20 a fost, de fapt, prima zi de traseu și încă una bogată în obiective. Am văzut locuri noi, am regăsit locuri cunoscute și am dat piept cu prima provocare pe care marșrutul ne-o rezervase – pasul Gutâi. Dar să începem cu…

Citește mai departe →

Turul Carpaților Orientali – Ziua I – 19 Iulie 2012

La ora 06:15 am plecat din București spre Baia Mare, urmând să facem aproximativ să 13 ore și jumătate pe drum. Nu am reușit să luăm bilete și pentru biciclete (boală grea asta cu CFR-ul) în ciuda faptului că trenul figura ca având un astfel de vagon. Așadar, am fost din nou la cheremul nașilor.

2012-07-19 09.15.33

Pe IR1745, în drum spre Baia mare

Din fericire, controlorul ne-a înțeles situația (rara avis!) și, neputând să ne taie bilete la preț normal (adică 10 lei/bilet), ne-a lăsat în pace. Din păcate, la Dej controlorii s-au schimbat și de cei noi nu am putut scăpa până nu le-am dat tainul.

Citește mai departe →

Drumul Dunării 2011 – Ziua a III-a – Cazanele și alte frumuseți

Deși deranjați de vuietul de-afară, am dormit foarte bine. De dimineață, tovarășii noștri de ocazie s-au întors în Moldova Nouă pentru a-și rezolva o problemă cu cardurile, iar noi am pornit mai departe, spre Eșelinița.

Fericire mare nu a fost nici pe capul nostru, deoarece a trebuit să mergem cu același vânt din față, devenit deja lait-motiv. Când am pornit la drum l-am simțit atât de tare încât îmi imaginam că poate târî o corabie pe uscat. Totuși, atunci când nu cade, pică, așa că Șuierilă a fost redus la tăcere de către frumusețea brută a traseului.

La drum pe Clisura Dunării

La drum pe Clisura Dunării

Citește mai departe →

Drumul Dunării 2011 – Ziua a II-a – Marea întâlnire

Treziți după un somn de voie, odihniți și cu puterile refăcute, am vizitat teatrul “Mihai Eminescu”, despre care multe surse susțin că ar fi primul edificiu cu această destinație de pe teritoriul actual al României. În orice caz, este unul literalmente deosebit.

Cortina veche din teatrul Oravița

Cortina veche din teatrul Oravița

Pedigree vienez

Clădirea a fost construită în 1817 ca o copie fidelă a teatrului Burgertheater din Viena. În prezent (2011), teatrul este complet renovat, iar la parter este amenajat un muzeu cu fragmente din istoria sa, dar și din cea a orașului. Cel mai mult mi-au plăcut cortina originală fabricată în Viena și macheta la scară a întregii zone.

Citește mai departe →

Drumul Dunării 2011 – Ziua 1 – Începutul

Traseul pe care ni-l propusesem încă din martie pentru toamna lui 2011 presupunea parcurgerea întregului traseu al Dunării, pe malul românesc, de la Baziaș la Tulcea.

După ce am analizat mai multe variante de traseu ne-am hotarât asupra celei care pornește de la Reșița și care cuprinde următoarele etape:

– Reșița – Anina;
– Anina – Oravița: cel mai vechi traseu feroviar montan din țară, parcurs, evident, cu trenul;
– Oravita – Nicolinț – Năidaș – Socol – Baziaș: încadrarea pe traseul propus;
– Baziaș – Drobeta Turnu Severin: parcurgerea defileului Dunării;
– Drobeta Turnu Severin – Călărași: plimbare lejeră prin sudul Câmpiei Române;
– Călărași – Cernavodă – Capidava – Tulcea: vestul Dobrogei, ținând malul drept al Dunării.

Carașova - între Reșița și Anina

Carașova – între Reșița și Anina

Pentru înnoptare cortul a fost optiunea principală, însă am plecat pregătiți și pentru cazurile în care, din diverse motive, am fi fost nevoiți să ne cazăm la o pensiune sau un hotel.

Ne-am propus să terminăm traseul în 9 zile, timp care deși părea suficient în calculele noastre inițiale, s-a dovedit în realitate a fi mai scurt cu 3 zile decât am fi avut nevoie.

Citește mai departe →