Lacul Firiza

Ziua de 20 a fost, de fapt, prima zi de traseu și încă una bogată în obiective. Am văzut locuri noi, am regăsit locuri cunoscute și am dat piept cu prima provocare pe care marșrutul ne-o rezervase – pasul Gutâi. Dar să începem cu…

Lacul Albastru din Baia Sprie

Dimineața. Ne-am trezit când soarele și munții deja se răsfățau în apele Firizei și am mâncat repede ceva care să ne mintă foamea câteva ore. Am strâns cortul și am revenit la drumul principal, de unde am ţinut Est, spre primul obiectiv de pe traseu: Lacul Albastru din Baia Sprie.

Lacul Albatru de lângă Baia Sprie

Este localizat sus pe Dealul Minei, la 3 km de centrul orașului, pe care i-am parcurs pe un drum greu, mai mult împingând la biciclete decât mergând pe ele. Pe lângă asta, ne-am și rătăcit, ajungând inițial în curtea unui localnic.

Lacul s-a format în urma surpării unei galerii de mină și este mic, cu o suprafață de doar 0.5 hectare. Apa sa, albăstruie cu diverse nuanțe, este foarte curată și te poți îmbăia fără probleme – mulți chiar o fac și se pare că este un loc popular în zonă. Tocmai de aceea, am fost surprins să văd că este relativ curat.

Popasul lângă Lacul Albastru

Deși cu regret, deoarece jumătatea de oră petrecută acolo nu a fost suficientă, a trebuit să ne despărțim de acel loc, unde aș fi petrecut  cel puțin o noapte, continuându-ne drumul spre…

Pasul Gutâi

Pe care îl parcursesem o dată acum nouă ani, dar despre care nu mai aveam nicio amintire. Și cum aș fi putut rămâne cu ceva din goana autocarului? Acum, însă, lucrurile au stat altfel, având ocazia de-a simți locul mai de-aproape. De-a lungul celor 14 km până la cota 987m am avut parte de o plimbare plăcută, cu toate că Marius cred că bombăne și-acum :D.

Urcând prin pasul Gutâi

Sus ne-am răcorit cu zmeură la suprapreț și apă fiartă din bidoane, după care am primit și răsplata cuvenită: o coborâre fantastică de aproximativ 10 km. A avut tot ce trebuie – panorame generoase, curbe strânse, coridoare de verdeață, porțiuni rapide. Jos, în valea Marei, de partea cealaltă a trecătorii, ne-am desfătat privirile cu celebrele porți maramureșene, emblematice pentru acest ținut, alături de monumente precum…

Biserica de lemn din Desești

Biserica de lemn din Desești

Înscrisă în patrimoniul cultural UNESCO, biserica Sf. Paraschiva din Desești este cu adevărat deosebită (ca de altfel întregul său ansamblu). Din păcate, fiind închisă, iar preotul plecat, nu am putut face altceva decât să o admirăm din exterior.

Și mai neplăcut a fost că, atunci când acesta s-a întors, ne-a aruncat o privire plictisită și s-a retras înainte de a apuca să-l rugăm a ne permite accesul înăuntru. Astfel, după ce ne-am odihnit puțin și am mâncat câteva mere verzi din grădina bisericii, am pornit mai departe spre…

Ocna Șugatag via Hoteni

Biserica de lemn din Hoteni

Care nu era în planul inițial decât cu titlu opțional, dar tentația unei bălăceli a fost mult prea mare. Ca bonus, pe drum ar fi urmat să vizităm Tăurile din Hoteni, pe care nu am reușit să le găsim, indiferent de drumul pe care am apucat. Am găsit, în schimb, o cochetă biserică de lemn. Tot închisă, așa că ne-am mulțumit să-i dăm un ocol și să facem poze.

Pajiștea de pe malul Izei

În Ocna Șugatag am făcut baie într-unul din lacurile cu apă sărată, am băut o bere și, după ce ne-am uscat, am urcat în centrul comunei pentru a cumpăra mâncare pentru seară. Am mers spre Vadu Izei și am găsit un loc de pus cortul un pic mai departe, la un kilometru de intrarea în Oncești, pe o tarla poziționată discret pe malul stâng al Izei.

Acolo am întins tabăra, am făcut focul și, asaltați de anofeli kamikaze, am pregătit cina: cartofi copți în staniol și cârnați prăjiți pe un grătar improvizat – tot din folie de staniol.

Ospățul de seară