Kommandó

Comandăul este unul din acele locuri pe care le-am vizitat din simplul motiv că are un nume foarte fain, sonor și cu prestanță. Prima dată am fost acolo în August 2012 și mi-a plăcut mult, în ciuda caniculei, secetei și prafului. Am plecat cu gândul de a reveni cândva, iar prima ocazie ivită a în fost ultimul week-end din Octombrie 2013, profitând de vremea frumoasă și caldă.

Ciuperci crescute în traversele liniei Covasna - Comandău

Ciuperci crescute în traversele liniei Covasna – Comandău

Astfel, sâmbătă dimineața am plecat spre Întorsura Buzăului, de unde urma să ne începem tura. Până acolo am luat trenul via Brașov, stând permanent spânzurați de ferestre cu aparatele de fotografiat pentru a imortaliza linia 403 sub lumina și culorile toamnei.

În gară am făcut pregătiri sumare și am pornit la drum, pe DN10 în direcția Buzău. Aproape de ieșirea din oraș, lângă o benzinărie, am făcut stânga pe DN13E spre BarcaniZagonCovasna. Urcarea dinspre Barcani – scurtă, în serpentine și nespectaculoasă. Coborârea, în schimb, a fost mult mai lungă și antrenantă, cu unele curbe desenate inspirat pe versant.

Linia Brașov - Întorsura Buzăului traversând DN10

Linia Brașov – Întorsura Buzăului traversând DN10

După Zagon traseul a fost plat și a urmat fidel conturul munților, cu peisaje pitorești și trafic scăzut. Am înaintat repede, iar la ora 14:00 ajunsesem deja în Covasna. Am făcut o pauză în parcul central și ne-am aprovizionat cu apă minerală de la izvoarele amenajate acolo. Ironic sau nu, n-am găsit kurtos pe nicăieri.

Pauza terminată, am ieșit spre Comandău, pe DC14 ce urcă pe valea Zânelor, pe lângă hotelul Clermont și spital. În drum am traversat și cartierul românesc, unde bunăstarea obștii se măsoară în capete de cerb afișate ostentativ pe fațadele caselor.

La intrare în Zagon

La intrare în Zagon

Calea ferată îngustă Covasna – Comandău

Pe când treceam de sus-numitul hotel, Bogdan a remarcat un trenuleț turistic ce tocmai se pregătea să plece pe traseul fostei mocănițe. Garnitura era formată dintr-o locomotivă diesel și un singur vagon, ceea ce a fost aiurea, pentru că voiam și noi să mergem, dar nu am avut loc cu tot cu biciclete. L-am urmărit, în schimb, mergând în paralel până la capăt, lângă fosta gară de la baza planului înclinat de pe dealul Șiclău.

Trenul turistic circulă între Covasna și Șiclău

Trenul turistic circulă între Covasna și Șiclău

Acest plan înclinat avea rolul de a trece trenurile forestiere dinspre valea Zânelor pe platoul de sus, relieful nepermițând realizarea unei alte căi de acces. Între timp, a fost avariat de un incendiu și de jafuri, iar podul ce îl preceda s-a prăbușit cu mulți ani în urmă. A rămas din el doar o pereche de șine, iar din planul înclinat se mai cunoaște doar locul unde au fost tăiați copacii pentru a fi construit.

Peste câteva secunde, pe aici urma să treacă mocănița

Peste câteva secunde, pe aici urma să treacă mocănița

Cursele sunt operate de către CFI SRL, firmă deținută de Georg Hocevar. De altfel, dânsul a repus în funcțiune și alte linii, cum ar fi cea dintre Brad și Crișcior. Frecvența de circulație nu este mare, însă a reușit să crească treptat lungimea traseului turistic. Cu ocazii speciale, cum ar fi sărbătorile de Paști, se circulă și cu mocănița originală cu abur.

Dealul Șiclău. Aici era amplasat planul înclinat

Dealul Șiclău. Aici era amplasat planul înclinat

Am lăsat gara în urmă și am abordat urcarea cu soarele apunând pe umerii noștri. Drumul urcă în serpentine preț de câțiva kilometri și sus pe platou se reîntâlnește cu linia ferată. În prima parte cele două merg paralel, apoi șinele dispar sub suprafața drumului. Ne-am oprit un sfert de oră pentru a face poze și pentru a ne plimba pe lângă linie.

Linia mocăniței - lângă Comandău

Linia mocăniței – lângă Comandău

Comandău

Cum se înserase deja când am ajuns în sat, primul lucru pe care l-am făcut a fost să găsim un loc unde să petrecem noaptea. Am găsit la îndrumarea cuiva pensiunea Eden, unde nu mai aveau decât o cameră, dar ne-au primit fără probleme și ne-au amenajat un loc în plus cu o saltea.

Următoarea prioritate nu a fost masa de seară, cum ați putea crede, ci achiziționarea unei sticle de palincă de casă. Am întrebat în centru unde am putea găsi și un tânăr amabil, dar înmuiat serios în bere ne-a condus la un sătean care ne-a vândut juma’ de litru de trotil de prima mână.

Peisaj pitoresc în Comandău

Peisaj pitoresc în Comandău

Având rezolvată și această urgență, ne-am repliat într-un mic restaurant cu aerul romantic cârciumilor absconse din filmele vechi. M-a cucerit din prima. Mai ales mâncarea. În tot acest timp ne-am întreținut cu amicul nostru ce ne însoțise la masă.

Am încheiat seara cu câteva guri de palincă și flecăreală în sufrageria pensiunii.

Spre Nehoiașu peste Podu Calului

Ne-am trezit devreme și am luat un mic dejun bogat și îndestulător, servind și cafeluța de rigoare. La urma urmei, viciul rămâne viciu și la munte 🙂

Bruma dimineții

Bruma dimineții

Am ieșit din sat pe valea Bâscei Mari și am ținut mult timp cursul apei. Cum era răcoare afară, la umbră încă se păstra bruma căzută peste noapte și crea niște cromatici deosebite.  Ne-am, oprit, evident, pentru multe poze, cea mai lungă pauză fiind într-o zonă de pădure, unde am vânat cadre cu ciuperci.

Din loc în loc am putut observa urme ale fostei căi ferate forestiere care cobora spre Varlaam. Totodată, am întâlnit și câteva amenajări hidrotehnice care ar fi urmat să completeze sistemul SiriuNehoiu. Unele erau în conservare, cum ar fi lacul Cireșu, altele în plină dezvoltare.

Ciup-ciup-ciupercuțe!

Ciup-ciup-ciupercuțe!

Am părăsit drumul în dreptul cabanei Coceanu și am urcat pe valea pârâului Coceanu pe un drum forestier în mare parte refăcut și cu suprafață bună. După alți patru kilometri, acesta intersectează calea principală de legătură dintre Bâsca Mare și valea Buzăului.

Bâsca Mare - coană mare

Bâsca Mare – coană mare

De la intersecție am mai urcat foarte puțin, apoi am avut numai coborâre până la Nehoiașu, făcând o singură oprire, la cascada Cașoca (sau Pruncea). Cascada se află la 2-3 km de cabana 14 Scaune, la intersecția drumului principal cu un altul care se ramifică peste un pod spre stânga (dreapta venind dinspre Siriu). Se coboară pe lângă pod, înainte de a-l traversa, pe niște trepte.

Barajul Cireșu - aflat în conservare

Barajul Cireșu – aflat în conservare

Atipic pentru mine, în Nehoiașu am ajuns înainte de plecarea trenului, cu aproape o oră și jumătate. Am avut, deci, timp să luăm masa la un restaurant aflat vis-a-vis de gară. Acolo am halit o ciorbă de perișoare, serviți fiind de proprietar cu un port elitist și rafinat de modă veche.

Cascada Pruncea/Cașoca

Cascada Pruncea/Cașoca

Revenind la gară, am aflat de la un angajat că trenul face de fapt serviciu până la București cu o escală de 40 de minute în Buzău. M-a fermecat entuziasmul sincer cu care ne-a povestit toate detaliile :). Enfin, ne-am făcut comozi cu tot cu biciclete și am ajuns în București în puțin sub patru ore.

Referințe

Site-ul SC Calea Ferata Ingusta SRL

Alte relatări

Mocanita de la Covasna si Planul Inclinat de la Comandau – ep 1

Cabana Coceanu

Tura pe scurt