M-am trezit mai devreme decât Zuzu, care a continuat să zacă încă o oră precum o valiză și, ca s-o zic pe-aia dreaptă, avea și de ce. Pe mine, însă, m-a-mbiat soarele de afară să fac o mică plimbare. Așadar, cât timp el număra-n somn zale de lanț (sau poate spițele de la roată), eu am dat o raită prin camping, care s-a dovedit a fi mult mai întins și dotat decât aproximasem în ajun: am văzut multe căsuțe de câte două locuri, cabane de familie, teren de corturi și terenuri de sport.
Fântâna secretă din Sucidava
În ceea ce privește așezarea, dacă un flanc îl știam deja, Jiul, în partea opusă camping-ul este limitat de pădurea Zăval. Mai mult, am observat pe hartă că ne-am afla chiar în apropierea confluenței dintre Jiu și Dunăre și am avut o tentativă de a merge pe jos până acolo, însă în calea fericirii au stat două lucruri: distanța mult mai mare decât estimasem inițial și o haită de câini care probabil păzea o stână de prin apropiere. Așa că m-am întors.
Pe terasa Jiului, lângă camping-ul din Zăval
După ce s-a trezit și Zuzu, am plătit cazarea, am mâncat ceva, am trecut în revistă bicicletele și am plecat din nou foarte târziu și din nou fără a ști exact unde vom înnopta, însă cu gândul că ar fi bine ca acest lucru să se întâmple lângă Turnu Măgurele. De preferat, într-o zonă neutră.
Cetatea Sucidava
Am mers glonț și am făcut o singură pauză lungă, pentru a vizita cetatea Sucidava. Până acolo, însă, de mare angajament au fost sistemul de adresare publică din Bechet care livra muzică direct la botu calului și țâța vacii, precum și sediul Primăriei din Dăbuleni, lejer rivalizând sediul unei Primării de sector din Capitală.
Una din intrăile în Cetatea Sucidava
Revenind la Sucidava, această cetate se află pe teritoriul fostului sat Celeiu, actualmente parte a orașului Corabia. Poziționată pe terasa superioară a Dunării, cetatea a fost vechea capitală a tribului dac al sucilor. A devenit apoi o așezare romană, căpătând o importanță deosebită după 328, când împăratul Constantin cel Mare a construit un pod peste Dunăre, din care se mai păstrează doar fundația unui picior de susținere.
Din zidurile cetății Sucidava
Pe lângă ruinele zidurilor și ale turnurilor, mai pot fi identificate contururile unei bazilici, ale termelor romane, precum și urme de străzi pavate. Punctul de atracție este, însă, fântâna secretă, construită în subteran: un tunel de peste 25 de metri coboară oblic către un izvor aflat la 18 metri adâncime, situat practic în afara zidurilor cetății.
Coridorul fântânii secrete din Sucidava
Toate astea și multe altele ne-au fost povestite de un ghid, descendent al preotului Radu Popa Şapcă (importantă figură a revoluției de la 1848). Dânsul avea în grijă și micul muzeu ce acompaniază situl arheologic.
Nicăieri nu-i ca acasă
După vizita prelungită am pornit spre Turnu Măgurele, în lumina unui apus leneș și cald. În apropiere de Islaz am trecut Oltul peste un pod atât de rablagit încât se simțea vibrând cu fiecare mașină. Oltul părea și el vlăguit, pierzându-și din măreția cu care a despicat munții cu doar câtea sute de kilometri mai în amonte.
Fântâna propriu-zisă, aflată la 18 metri adâncime. Apa este încă potabilă
În Turnu Măgurele ne-am aprovizionat și am decis să încercăm a găsi un loc de înnoptare în Ciuperceni, unde se prefigurau mai puține probleme sociale decât prin împrejurimile Turris-ului.
Termele romane
Și așa a și fost: în Ciuperceni am campat chiar în curtea Primăriei, la inițiativa unui localnic, care a obținut direct la domnul primar acordul verbal de a petrece noaptea în spatele clădirii administrative. Am avut la dispoziție inclusiv toalete și apă caldă. Astfel, după cina deja clasică – salam Victoria, porumb la conservă și sana la sticlă – am adormit lemn.
Leneșul Olt, lângă Islaz
Referințe și alte relatări
Sucidava: secretul unei cetăți străvechi