Aș dori pe această cale să le arunc mănușa salvatorilor de planetă, babe-n pandemie, luptătorilor din termostat – într-un cuvânt, neomarxiștilor strânși în jurul coaielor mumificate ale lui Lenin cu o soluție sigură pentru rectificarea situației planetare și aducere păcii Universale, a Împărăției lui Dumnezeu pe Pământ.

Fiindcă, mânați de-o prostie marțială, tot sunt dânșii dornici de stări de urgență, fiindcă tot le bălește gura după comunism, propun, într-o încercare naivă de-a lucra cu materialul clientului, ca un an de zile toată planeta să nu facă altceva decât unul din trei lucruri:

– să dea la buci;
– să mănânce;
– să muncească prin rotație pentru întreținerea elementară a civilizației, așa cum o fi ea prin diversele părți ale lumii.

Expunere de motive

Extremă dreapta, strigă toți ca dintr-un piept! Deja menționând coitul, socot că i-am plasat într-o oarecare contradicție interioară, însă nu-i cazul să ne pripim să respingem a-priori: chiar dacă pare un pic șăgalnică și vag nerealistă, e mult mai realistă decât soluțiile lor, ba încă are și-o tușă de noutate absolută: nu are decât părți bune (probabil singura variantă de comunism care nu are decât părți bune, însă anume pentru că-i comunism de extremă dreaptă).

Mai mult, cea mai bună dintre părțile bune, poate chiar cel mai mare câștig este că se vor volatiliza prin însăși natura firii umane nu doar ONG-urile care luptă pentru drepturile firelor de păr din bobițele de rahat, ci și:

– futengrijismul de orice fel (ce căutați voi pe-aici cu mașina că am treabă?, câte grade de temperatură ai tu în casă? etc.);
– râia mentală care-a dat naștere afișării ostentative de la olimpiadă;
– impulsul bolnăvicios de-a considera normal ceea ce e-mpotriva naturii;
– cașaloți în spandecși care dau un sac de bani pentru a se-aduna-n pădure din toți rărunchii răcnind la copaci;
– rapoarte, infografice, pepeteuri, icseluri;
– ședințe de trei ore sumarizate prin mail-uri de trei rânduri;
– mail-uri cu prioritate ridicată și-ndeosebi kind remindere;
– mesaje pe Uațap notificându-te că ai primit un mail;
– mesaje SMS notificându-te că ai primit unul pe Uațap;
– directori creativi (și probabil majoritatea directorilor?);
– palmagii cu minte hârbară care-ar stinge și soarele pentru a salva planeta;
– mercic;
– izmeneli de genul activatul în viziune și nu-n operațional.

…așadar, o lume cu adevărat mai bună, ceea ce ne dorim cu toții. Abia asta aș considera eu ca fiind Cetatea Soarelui, deși, să admintem, nu musai în forma întrevăzută de Campanella.

Simt că vi s-a ridicat termometrul uleiului din cap; totuși, nu săriți pe mine, nu inventez, doar enunț ce se poate limpede vedea orișiunde cu ochiul liber. Spre exemplu, o muiere care practică cele ce se practică va fi mai puțin spre deloc tentată a se îmbrăca precum o țigancă lefteră, a se întâlni cu tovarășele ei și-a bârfi-mpreună patriarhatul sau ceva, iar un bărbat va râde cu buzele crăpate (și doar de complezență) la glumele cu neveste făcute de tovarășii lui, fără a face el însuși vreuna (ori fără a o bârfi public că-i folosește înadins castronul de cipsuri).

Trebuie metod, trebuie comisii

Acum că am terminat (unii deja probabil de mai multe ori) cu expunerea de motive, toată abordarea necesită un sistem, trebuie un metod, nu ne permitem s-abordăm lucrurile pompierește. În același timp, metodul musai să fie simplu, altfel nu o să prinză la public și, desigur, pentru a nu impieta asupra guvernelor (toată lumea știe că mai întâi au apărut guvernele din oceanul primordial, abia apoi oamenii), dar și pentru că nu putem avea-ncredere că oamenii au să ție de metod din proprie inițiativă (dacă puteau, nu exploram speculația filozofico-materialistă de față), ne trebuie instituții, comitete, comisii, ministere…

Una din comisii, Comisia pentru Echitate și Echitație, va studia cu celeritate cazurile activistelor feministe și va căuta să facă dreptate, distribuindu-le-n posturi din care, prin reavoința patriarhatului, au fost excluse:

fochist pe vapor, reparator de boghiuri la revizia de vagoane Grivița, lucrător la liniile de-naltă tensiune, miner, instalator de canalizare, mecanic de locomotivă, omul care ciocănește roțile de tren în gară,

ca să numesc doar câteva meserii în care și-ar fi dorit să activeze și n-au putut, rămânând în schimb la munca de jos:

influencer, cretive director, content strategist, responsabil cu inovarea, responsabil cu sistematizarea imaginației, șef serviciu construcție de link-uri ori strateg de schimbarea direcției luminii.

Apoi, pentru cei neangajați în relații stabile, va trebui format și gestionat un Fond Coital, astfel încât, în funcție de-nclinații și alți factori obiectivi, să poată fi create cupluri optime, fie acestea și temporare. Fondul va fi gestionat de Comisia Centrală pentru Coit Potrivit. Pe scurt, CCCP. Aceeași comisie va fi responsabilă pentru evaluarea, la finalul anului tocmit, a rezultatelor și măsurilor post-coitale ce se impun.

În ceea ce privește munca… ei bine, desigur, cu puțin excepții, oricine va putea alege cu ce să se ocupe. Mai mult decât atât, va putea să-și schimbe opțiunea de-a lungul timpului, cu mențiunea că, trebuind să fie totuși util și măcar vag productiv, nu mai mult de trei ori și nu mai devreme de trei luni. Alegerile mele ar fi mecanic de locomotivă, lucrător la liniile electrice (poate chiar în vreo hidrocentrală) și șofer pe mașina de gunoi.

Excepțiile? Ei bine, în vârful listei de excepții sunt cei care au făcut dizidență de lux, făcând filozofie într-un picior, sprijiniți unul de altul, primind după revoluție edituri moca, în timp ce adevărații opozanți, care-au plătit taxe de chiaburi și-au trebuit s-ascundă cereale prin saltele să nu moară de foame, abia dacă și-au primit pământul înapoi, fără dobânzi, fără despăgubiri.

Așadar, fiindcă de treizeci de ani au tot făcut pe caii breji ai culturii de la noi, i-aș distribui pe scara mașinii de gunoi: unul stând pe treapta dreaptă a mașinii (într-un picior), altul stând pe treapta stângă a mașinii (tot într-un picior).

Cu siguranță ar face o muncă mult mai utilă decât cea de-a cum; de fapt, diametral opusă: în loc să lase-n urmă numai gunoaie, ar lăsa-n urmă numai curățenie și-un miros curat și plăcut uscat. Ce-i drept, tot ar rămâne ceva similar în urma lor, acel yummy-yummy care se scurge din bena plină de gunoi stroșit ca la călcatul strugurilor, care pătează asfaltul și te amețește pe timp de vară.