Pimp my Einhell TE-BD 750E

Motto
Prick us, do we not bleed? / Tickle us, do we not laugh?
Poison us, do we not die? / Wrong us, shall we not revenge?
William Shakespeare, The Merchant of Venice 

Un lucru este cert: așa cum orice maimuțoi care zmângălește trei cuvinte repetat într-un colț de internet este publisher profesionist (sic!) cu o deosebită verticalitate, absolut orice sculă ieșită din Atelierele de Creație China – cel mai mare oraș industrial al Europei – este cel puțin semiprofesională.

Einhell TE-BD 750E

Einhell TE-BD 750E

Această conjectură care stă la baza economiei de piață în general este cu siguranță aplicabilă și bormașinii cu coloană Einhell TE-BD 750E, vândută drept sculă, evident, semiprofesională. Dacă vrem musai să păstrăm acest atribut, se poate, însă doar în stil Radio Erevan, la fel cum putem face și cu profesionalismul publisher-ilor profesioniști (sic!).

Dacă, însă, vrem să restabilim măcar o brumă de ordine în devălmășia de sensuri poluate ca artificiu de vânzare, atunci e nevoie să procedăm ca la renovare: anume să dezgolim toți pereții, să-i lăsăm să respire o zi două, apoi să dăm o spoială mai potrivită decât cea anterioară. În cazul nostru, așadar, o evaluare mai corectă ar fi: un compromis rezonabil, rostită cam printre dinți.

Spoiler alert

Spoiler alert

Este la fel de adevărat că, așa cum zicea nenea de la Wood Gears, o modestă bormașină cu coloană este mai bună și mai utilă decât nicio bormașină cu coloană, ceea ce pot susține și eu cu tărie inclusiv vis-à-vis de mașina Einhell TE-BD 750E, adică e mai bine s-o ai decât să n-o ai.

La fel ca oricare altă categorie de scule mai deosebite, e mai greu să găsești recenzii pentru bormașini cu coloană, mai cu seamă atunci când fie producătorul nu este un nume de casă, fie când prețul depășește un anumit prag. Nu cred că musai pentru că nu se cumpără, cât din cauza faptului că, dacă cineva îl achită, atunci are de lucru de toți banii ăia și n-are timp de expozeuri detaliate oferite gratuit.

Între Einhell TE-BD 750E și Bosch PBD 40

Pe la noi, singurele bormașini de banc rezonabil de comentate sunt cea de față și Bosch PBD 40. Sunt destul de utilizate și prin afară, iar plusurile și minusurile raportate sunt cam aceleași, deci, dorindu-mi o asemenea unealtă, le-am luat în calcul pe amândouă.

Mecanismul de coborâre a coloanei

Mecanismul de coborâre a coloanei

Se mai vând la noi, bunăoară, și de către Shop Expert (trei modele de la Record Power) ori de către Bernardo și bănuiesc că măcar unele modele pot fi încadrate la nivel profesionist, atât doar că, pe lângă faptul că mai toate depășeau bugetul disponibil:

a) nu curge lapte și miere nici la mărcile mai cu ștaif cum se vor cele două, bunăoară am un banzic de la Record Power cu unele scăpări impardonabile, că de Bernardo am vorbit deja;
b) nu reușisem la vremea respectivă să găsesc nicio impresie autohtonă despre ele și foarte puține în general pe interneți, criteriu relevant în situația de față, deși mai puțin în altele.

Puterile nominale Bosch și Einhell sunt apropiate, 710W, respectiv 750W și ce nu știu ce clasificare are PBD40-ul din punctul de vedere al ciclului de sarcină, nu am găsit trecut nici în manual. Einhell-ul e clasificat S2 15 minute, cam subțirel în uz semiprofesional, potențial acceptabil în regim hobby.

Ambele au turație reglabilă fără să manipulezi transmisia de pe-o fulie pe alta (cred că Bosch-ul nici nu are curele), ambele au lumină de lucru (oarecum utilă), ambele au indicator de turație (complet inutil pentru mine), Bosch-ul are laser (mă lasă rece, doar o treabă în plus de calibrat, la circularul pendular nici nu-l mai pornesc), ambele au mandrină rapidă (teoretic un plus), ambele au o cursă rezonabilă (90mm Bosch, respectiv 80mm Einhell), ambele au ciuperca nucleară (butonul de oprire rapidă) și te ușurează de-o cantitate similară de marafeți.

Per total, de fapt, pe hârtie, unul ce caută să decidă asupra uneia din ele ar alege probabil o mașină metisată între cele două; eu, cel puțin, nu văz o departajare semnificativă, netă, obiectivă, verificabilă pe fact-checking. Spre exemplu:

– un plus pentru Bosch pentru că-i mult mai compactă, mai ușoară și mai finuță;
– un plus pentru Einhell în ceea ce privește sistemul de avans al burghiului (îmi place mult mai mult mecanismul lor cu trei pârghii uriașe);
– un plus pentru Bosch că are mandrină cu blocare;
– un plus pentru Einhell pentru că poți înclina masa și, măcar teoretic, ai capacitate pentru o piesă mai groasă;
– un plus pentru Bosch pentru că are o menghină rapidă (o dotare de bun simț);
– un plus pentru Einhell în ceea ce privește protecția mult mai generoasă din fața burghiului (iar motorul nu pornește dacă protecția nu-i angajată).

Cum avantajele oferite de Einhell contau mai mult pentru mine și, ca motiv subiectiv, pentru că apreciez mai mult aspectul său clasic și greutatea sporită și, cum am prins-o la reducere, am optat pentru mașina TE-BD 750E.

Bancul de lucru

Întâi de toate, aveam nevoie de un banc de lucru pe care s-o instalez, nu mare, doar cât să-ncapă placa de bază + maxim 5-10 cm spațiu de jur împrejur și suficient de înaltă cât să-mi permită stocarea diverselor diverse pe două etaje. Ultima cerință m-a aruncat un pic mai sus decât îmi doream, fapt ce-a făcut instalarea mai dificilă și operarea uneori ciudată.

Bancul de lucru

Bancul de lucru

Cadrul este din profil rindeluit de pin de 40 x 80 mm, polițele de sus și de jos sunt improvizate din resturi de parchet rămase de când am reîmprospătat sufrageria cu un an în urmă (mult spus renovat), marginile au fost acoperite cu profil de aluminiu de 20 x 20 mm, blatul este din două resturi de panou de lemn de 28 mm grosime, l-am protejat cu două mâini de ulei incolor și i-am pus și patru rotile cu frână.

Polițele, în lucru

Polițele, în lucru

Rotilele au fost o idee foarte bună, pentru că am tot mutat ansamblul cu tot cu mașina montată de mai multe ori până i-am găsit un loc, iar spațiul de depozitare s-a dovedit suficient cât să-mi degreveze alte locuri din camera de lucru de unelete folosite mai rar, valize cu vag rol și de balast.

Montajul și calitatea materialelor

Mașina nu-i tocmai bezea, are doar puțin sub 45 de kilograme și-a fost dificil de asamblat de unul singur. Placa de bază, masa de lucru și coloana sunt toate din fontă, masive și țapene. Sudurile sunt doar parțial finisate (sper să fie mai bune decât arată), iar părțile necritice au bavura incomplet înlăturată. Toate obiectele metalice au venit împachetate cu hârtie care inhibă ruginirea și date cu vaselină ca și cum omul de la împachetare n-ar fi dat de la el.

Ansamblul indicator al unghiului mesei e aproximativ, dar măcar nu e un abțibild ordinar

Ansamblul indicator al unghiului mesei e aproximativ, dar măcar nu e un abțibild ordinar

Instrucțiunile sunt rezonabile, traduse ciudat în limba română, uneori anapoda, însă au depus mai mult efort decât alții… La montarea ansamblului motor (motor, transmisie, arbore) am transpirat un pic, pentru că nu ajungeam până sus decât dacă mă suiam pe-o scară. E greu și acela și a fost nevoie să exersez diversele mișcări de câteva ori până s-o poziționez efectiv. Din fericire, este relativ bine echilibrat și, odată cocoțat pe coloană, așa a rămas.

Plasticele sunt decente, adică nu-s cele mai ieftine și, pe scurt, nu-i taman o domniță din Sunetul Muzicii, ci mai degrabă o madamă teutonă cu trei burți și spatele cât dulapul, capabilă să ție toată casa-n spinare.

Mandrina și arborele

Mandrina a fost cea mai mare dezamăgire, cel puțin în cazul meu, cel puțin după mintea mea: de nouă, biții mai grei (spre exemplu un cap Forstner de 45mm) cădeau de-a dreptul din ea indiferent cât de bine o strângeam. Nu mi se pare ok și, căutând separat mandrina-n cauză, am văzut că se mai plâng și alții de ea.

Eu înțeleg că poate se strânge singură mai bine atunci când o pornești, dar mă gândesc că, dacă la o bormașină portabilă poți strânge și să stea, ar trebui și-aici să fie cam la fel. Bref e că, neavând curaj s-o folosesc așa, decât să-i dau retur, am vândut-o de stricată cu tot cu adaptor (MKII – B16) și mi-am luat o mandrină normală cu cheiță, ironic, de la Bosch.

Schimbarea mandrinei, că tot veni vorba, este gândită a fi realizată de oameni cu patru mâini:

o mână să ție de maneta care coboară coloana astfel încât să expună punctul unde poate fi înfiptă pana de scos dornul,
o mână să ție mandrina să nu cază,
iar celelalte două mâini acționează pana cu ciocanul.

Pentru mine mandrina nerapidă nu reprezintă o problemă, aș fi preferat să vie dotată cu una din asta funcțională, nu am nici pe departe atâta treabă încât să simt timpul acela-n plus, atâta doar că-i enervant să dai de așa o scăpare la o sculă ce se vrea semiprofesională.

În caz că vă-ntrebați, da, are bătaie în arbore, la fel cum are și Bosch-ul acela, situație tolerabilă (și poate chiar în limitele categoriei sale): precizia e suficientă în regim hobby, poate chiar și comercial, cu condiția să nu ceri de la ea prestație de farmacie. Poate vă interesează și niște cifre:

– măsurat în partea de jos a mandrinei, rotind ușor cu mâna: între +2 sutimi de milimetru și -4 sutimi de milimetru (ceea ce semnifică zone înălțate, respectiv zone depresionare);
– măsurta la baza unui burghiu, rotind ușor cu mâna: între 11 sutimi de milimetru și -2 sutimi de milimetru;
– măsurat în partea de jos a mandrinei, împingând arborele cu mâna din lateral: aproximativ 3 sutimi de milimetru în ambele direcții.

Deviație combinată coloană + mandrină

Deviație combinată coloană + mandrină

Nu am măsurat în buza soclului unde se-mbucă dornul mandrinei, însă consider că-i suficient de ilustrativ, având în vedere că micile deviații de la forma ideală se compun (spre exemplu, jocul în arbore se simte un pic și atunci când e rotit).

Masa de lucru

Suprafața a fost suficient de plat frezată cât să pot monta un accesoriu, un blat secundar de lucru cu gard și opritor. Are un braț extensibil pentru piese mai mari, devenit aproape inutil odată cu montarea blatului și poate fi înclinată. Este masivă și ar fi fost perfectă dacă cremaliera pe care se plimbă ar fi stat cât de cât fixă.

Blatul secundar suprainstalat

Blatul secundar suprainstalat

Dar nu stă: jos și sus se-mbucă în câte o canelură, în fiecare stă fără joc, dar nu stă fix, indiferent cât ai strânge inelul de sus, iar de-aici rezultă câteva bube:

masa are un joc lateral supărător;
deplasarea mesei în sus ori în jos se realizează cu sincope și sughițuri, întrucât mișcarea  manivelei antrenează o mișcare în cremalieră;
stresul mecanic suplimentar asupra cremalierei ar putea foarte bine s-o și rupă la un moment dat.

Bănuiesc că e clar de unde vine limitarea accesului la șurubul blocant al mesei

Bănuiesc că e clar de unde vine limitarea accesului la șurubul blocant al mesei

Drept rectificare, am cumpărat două coliere banale, de capacitate 60 – 80 mm (minim 60, maxim 80) (grosimea coloanei și caremalierei este de aproximativ 73.5mm) și am montat unul sus și unul jos, în afara căii de rulare. Acum stă fix, iar comportarea mesei s-a îmbunătățit semnificativ.

Fixarea cremalierei

Fixarea cremalierei

Mecanismul de înclinare este ținut de-un șurub cu cap inbus complet gripat. A fost nevoie de-un vagon întreg de răbdare, toată colecția personală de înjurături, inclusiv niște piese rare de secol XIX, un inbus prelungit cu o tubulară de bujii, mult WD-40 și un ciocan. Din păcate, șurublenița cu impact nu a putut încăpea acolo nici măcar cu adaptorii cotiți întrucât accesul la șurub este obstrucționat de pivotul mesei în plan orizontal.

Nouăzecisme

Nouăzecisme

Odată slăbit, masa se rotește extrem de ușor. Preventiv, am curățat vaselina originală și-am aplicat un strat nou. Masa a venit reglată la 89.7 grade, impresionant. I-am făcut 90-ul mai mult din plictiseală, luând din lene zero-ul la verticala burghiului și apoi reglând masa cu nivela așezată pe ea.

Teste sumare de găurire

Am folosit o bucată de lemn de stejar pentru referință, în pin oricum a trecut totul ca prin brânză, prezentând deviații similare cu cele de mai jos. Așdar:

– cu un bit Forstner de 35mm, la viteza minimă (400 rpm), avansând încet; deviație aproximativ 0.02 mm.
– cu un bit Forstner de 50 mm, la viteza minimă (400 rpm), avansând încet; deviație aproximativ 0.03;
– cu burghiu plat de 25mm sau mai mare, la aproximativ 1000 rpm, intrarea trebuie făcută foarte încet, altfel se blochează în lemn (am pățit-o de câteva ori până am reglat avansul);  deviații între 0.02 și 0.04 mm;
– cu burghiu plat, de diverse dimensiuni, am reușit să secționez lemnul la viteze sub 500 rpm; deviație aproximativ 0.02 mm;
– cu burghie normale de la 5 la 15 mm; deviație insesizabilă.

Forstner în stejar

Forstner în stejar

Tăieturile au fost în general foarte curate, cu mențiunea că uneori am observat și arsuri, mai cu seamă la biții plați, dovadă că s-ar putea coborî viteza cu probabil încă 100 – 200 rpm. Dacă-mi plătiți materialul de test, revin și vă spun :).

În sfârșit, deviațiile le-am măsurat cu șublerul față de dimensiunea nominală a burghielor. Evident că există o eroare considerabilă de măsurare, având în vedere că n-am fost extrem de riguros. Oricum, zic că e util de știut, iar, în ceea ce privește domeniul meu de utilizare, sunt neglijabile.

Concluzii, oarecum

În primul rând, repet ce-am zis mai sus: reprezintă un compromis rezonabil, în mod cert nu semiprofesională, maxim hobby cu potențial de-a servi și-un mic atelier comercial. În al doilea rând, mai mult ca o privire de ansamblu, este și un produs al vremurilor: sunt lipsuri plasate strategic, adică, dat fiind greutatea și natura uneltei, astfel încât să fie puțin probabil să o dai retur și să fie mai convenabil să intervii tu asupra ei.

Este, în al doilea rând, un lucru ok de avut, în ciuda tuturor neajunsurilor. Problema e, la un scor de aproximativ 2000 de lei, cred că nu e justificat textul La banii ăștia ce-ai vrea?; la 500 lei poate ar fi, de la 1000 lei în sus nu mai e, ar trebui calibrat setul de funcționalități astfel încât să nu intervii în puncte fundamentale.

Toate beteșugurile adunate, poate că sunt cam blând cu concluziile – la urma urmei, masa mi-a scos peri albi și-am fost cât pe ce s-o încarc în mașina și să le-o dau retur direct în rozetă. Chestiunea e că m-am atașat oarecum de dânsa, toate experiențele inițiatice ne-au apropiat cumva și vreți să mai știți una bună? E mai satisfăcător să depanezi cu șurubelnițe, ciocane, chei, inbusuri decât stelnițe software: cam în aceeași perioadă am dat retur unei camere Philips Hue din cauză că pur și simplu spunea că nu merge și se lăsa-ntr-o parte ca peștii otrăviți.

Nu vă recomand s-o cumpărați au ba, vedeți voi ce-aveți nevoie și ce puteți îndura. Și-apoi nu vă faceți iluzii vis-a-vis de calitatea pigmentului ierbii prin alte locuri.

Ce zic alții

Acum, că am încheiat lunga noastră crucieră tehnică, înainte de-a-nșira un pomelnic util menit să centralizeze ce mai zic și alții, aș post-comenta, o addenda la observația lui Wood Gears, că, tehnic vorbind, adevăratul punct al atingerii maturității acesta e: când ai pus mâna și-ai folosit nu doar o bormașină portabilă, un pendular și un circular, ci și o bormașină de banc.

Deci:

Montaj complet, un clip de Florin Macri;
Un test operational spre extrem;
Alternativa BOSCH PBD 40, folosită de Trial and Error Makers;
Cea mai lungă listă de recenzii pe un magazin din God save the king.