Motto
Popa-i omul dracului anti-european

Se apropie alegerile și, pe lângă măsura pro-europeană luată de guvern, pe lângă creșterile de taxe pro-europene, pe lângă faptul că rusul e, desigur, de vină pentru tot, trebuie să ne punem amara întrebare: Ce anume-n fibra noastră națională ne creează aceste ciudate predispoziții anti-europene, aceste înclinații extremiste?

Extremiștii pândesc până și-n ciorbă

Dacă am face-o, dacă, adică, am supune analizei profund științifice măcar propria literatură am găsi măcar multiple indicii (și nu tocmai fantastice). Bunăoară, Popa Tanda, o nuvelă de-o aparentă inofensivitate; ba chiar, ținând cont că glorifică munca, perseverența, gândirea liberă și spiritul de inițiativă, s-ar putea argumenta de către unii cu mai puțină școală ori gândire mai desuetă că-i chiar un model de urmat.

Problema cu Popa Tanda, declară și argumentează tratatul de față, privită prin lentilele valorilor europene și euro-atlantice moderne, este constituită tocmai de ceea ce se crede că-i punctul său forte – munca, perseverența, gândirea liberă și spiritul de inițiativă – care ascund în general (ca să numim doar câteva subversivități alarmante):

– sfidarea crasă a oricăror reglementări,
– un patriarhat asupritor,
– ostilitatea față de diversitate și pluralismul cultural,
– discursul anti-european mascat în moralitate religioasă.

În continuare, vom argumenta poziția noastră, punct cu punct, iar în încheiere vom prezenta opiniile independente a trei mari personalități intelectuale române, cu profunde afinități pro-europene și euro-atlantice – A. Preșu, S. Gogoriță și G. Lipicieanu, trei gândiști de calibru, dar mai cu seamă scriitori de basme, povești pentru copii și cărți de colorat.

Sfidarea crasă a oricăror reglementări în vigoare

Cu părere de rău, trebuie să declarăm că puține opere literare conțin atât de multe exemple de-ncălcare a legilor și reglementărilor europene în atât de multe domenii-cheie: protecția mediului, autorizarea construcțiilor, conduita fiscală ori politicile comerciale. În cel mai bun caz, un cvartet de nereguli, un adevărat sat al groazei pus ca un ghimpe în coasta reglementată a coloniei noastre europene și euro-atlantice.

O amenințare la adresa echilibrului ecologic

Conceptul de sustenabilitate este cu totul necunoscut în lucrarea lui Slavici, aparent-bonomul preot comportându-se-n sat ca un veritabil despot ecologic, iar asta nici măcar nu-i cel mai rău lucru, transformând sătenii în agenți ai defrișării, agriculturii intensive și exploatării necontrolate a resurselor locale. 

Toate acțiunile protagonistului sunt gândite și puse-n practică fără a consulta echipe de specialiști moderni în impactul modificărilor asupra ecosistemului local. Avertizăm cititorii că abordari similare pot avea rezultate de-a dreptul alarmante: eroziunea solului, pierderea biodiversității și, cel mai grav, perturbarea ireversibilă a ciclului natural al regiunii.

Unde este planul de management forestier? Unde sunt măsurile de protecție pentru speciile endemice? Unde este proiecția emisiilor de carbon aferentă dezvoltării satului? Multe întrebări similare își așteaptă răspunsul. Dacă autorul ar fi scris un roman și nu o nuvelă, cu siguranță efectele negative s-ar fi întrevăzut.

Să furnizăm, totuși, câteva exemple directe de exploatare fără autorizație a resurselor mediului înconjurător:

– „Aşa voi să fac!” gândi popa. Luă un om, îl puse la şovar, la pipirig, la papură şi trestie. Sâmbătă era plin împrejurul casei, tot snopi legaţi cu nuiele de răchită
–Popa iarăşi luă om, îl trimise să taie spini şi pari, bătu parii în pământ, puse spinii printre pari şi gardul fu gata.
– Părintele trimise pe Cozonac în vale, după nuiele, bătu doi pari în pământ.

Evaziune fiscală și dezvoltare în afara legii

Absolut toate tranzacțiile desfășurate de către personajul principal sunt lipsite de documente financiar-contabile elementare. Facturi fiscale? Bonuri de consum? Înregistrarea lemnului exploatat în SUMAL? Raportările eFactura și SAF-T? Depunerea declarațiilor de venit ori contracte de muncă legale? Toate necesare, toate obligatorii, toate pro-europene, toate lipsă.

Desigur, putem demonstra cu pasaje relevante:

– nedeclararea vehiculelor și neplata impozitelor aferente, neefectuarea procedurilor sanitar-veterinare: Un cal cumpără popa de la Mitru; alt cal se afla la un om din Valea-Răpiţii; Stan Şchiopul avea un car cu trei roate, popa îl cumpără, fiindcă a câştigat o roată de la Mitru, ca adaos la calul spetit.
– nedeclararea tranzacțiilor imobilierea și neplata impozitelor aferente: Trandafir cumpărase casa cu loc cu tot şi locuia în ea.
 – nedeclararea veniturilor și neplata impozitelor aferente, lipsa foii de parcurs, neînregistrarea în eTransport: Rogojina a ieşit în cinstea lui; iarã popa n-a venit plouat, ci cu punga plinã de la târg.

Nerespectarea politicilor comerciale

Popa Tanda încurajează o economie de-un caduc tip feudal, bazată pe troc și pe inițiative individuale neconforme cu normele și metodologiile moderno-europene ale pieței. În loc să promoveze o economie locală sustenabilă, integrată într-un sistem de piață reglementat, el stârnește și-ntreține haosul economic. Lipsa licențelor și autorizațiilor pentru săteni și faptul că aceștia nu sunt înregistrați ca operatori economici reprezintă o încălcare gravă a politicilor comerciale.

Ba mai mult, se constată și-ncălcarea drepturilor consumatorilor – precum vinderea leselor și rogojinilor fără garanție și fără certificate de proveniență – ori exploatarea poziției dominante în relaționarea cu alți săteni – cum ar fi constrângerea lui MItru de-a ceda o roată la cumpărarea calului spetit.

Bomba cu ceas din arealul construcțiilor

Renovarea casei (îl puse să frământe imală şi-şi lipi casa, în cealaltă sâmbătă acoperişul era cârpit şi tivit pe vârf cu snopi de trestie) și construirea anexele gospodărești (popa bătu apoi patru stâlpi la capãtul casei, doi mai înalţi, doi mai scurţi, alcătui trei pereţi de nuiele, făcu acoperiş de şovar, şi grajdul fu gata) – ambele la inițiativa sa – sunt efectuate în regim improvizat, fără autorizații, fără proiecte tehnice conforme și fără inspecții din partea unor experți acreditați, inefeciente energetic și, drept urmare, prezentând o amprentă de carbon anti-europeană.

În lipsa verificării calității materialelor de construcție și a respectării normelor de siguranță, aceste clădiri sunt nu doar ilegale, ci și un pericol pentru locuitori, servind simultan de-ncurajare tacită în repetarea relelor practici amintite și de către ceilalți săteni. 

Unde este Inspectoratul de Stat în Construcții? Unde sunt celelalte autorități competente? Din fericire, Uniunea Rapid Salvați Sărăceniul a preluat inițiativa, cerând în instanță sistarea lucrărilor, aducerea comunității la forma inițială și declararea acesteia monument istoric de importanță europeană.

Patriarhatul și rolurile de gen

Opera literară Popa Tanda perpetuează o imagine patriarhală, în care bărbații iau deciziile și conduc comunitățile, în timp ce femeile sunt subordonate acestora. Slavici ratează, cu alte cuvinte, ocazia de-a proiecta o perspectivă feministă ce prezintă femeile ca agenți activi și proactivi ai transformării sociale.

În plus față de marginalizarea vocilor feminine, preotul nu respectă normele europene-n vigoare în ceea ce privește cotele de gen ce trebuie respectate de fiecare angajator, el având doar angajați identificați ca bărbați.

Nu în ultimul rând, se insistă pe o perspectivă asupritoare, exclusiv binară, asupăra celor două genuri, în același timp cu ignorarea completă a minorităților sexuale, în particular și a comunității LGBTQZKSAF, în general.

Ostilitatea față de diversitate și pluralismul cultural

Valorile europene contemporane se bazează pe respectul pentru diversitatea – fie ea culturală, etnică sau de opinie – aprobată de Comisia Europeană. Nuvela, în schimb, reflectă o viziune limitată asupra societății rurale, în care diversitatea impresionează prin totala prezență a lipsei.

În plus, transformarea satului Sărăceni implică un model unidimensional de succes, în care doar cei care se aliniază modelului impus de preot reușesc. Acest lucru poate fi parțial explicat prin contextul istoric al scrierii, însă ridică fără doar și poate mari semne de întrebare vis-a-vis de universalitatea (poate chiar valabilitatea intrinsecă) mesajului operei.

Toate lipsurile deja enunțate sunt plasate în circumstanțele agravante ale unui rasism grețos de fățiș și-o înclinație anti-europeană către sclavie. Aducem următorul extras ca dovadă (a se remarca, dincolo de biasările intrinseci, utilizarea ilegală a cuvântului țigan): Numaidecât în primăvară luă un ţigan, îl puse să frământe imală şi-şi lipi casa.

Discursul anti-european mascat în moralitate religioasă

Popa Tanda folosește religia ca un instrument pentru a legitima deopotrivă ideologia sa anti-europeană și-o sarabandă de ieșiri  comportamentale de factură autoritară și ideologia sa anti-europeană. Că este vorba de transformarea comunității locale conform propriilor sale idealuri, exploatarea enoriașilor ori distrugerea mediului înconjurător, valorile religioase sunt reinterpretate pentru a servi unui scop personal. 

Această instrumentalizare a religiei pentru a impune un model de viață rigid poate fi comparată cu retorica populistă, suveranistă, extremistă, anti-europeană, anti-globalizare, în susținerea căreia este adesea folosită religia ca pe o armă împotriva valorilor moderne ale toleranței și ale drepturilor aprobate ale omului.

Raportându-ne și la contextul general-comunitar european, constatăm că Popa Tanda refuză cu totul acceptarea influențelor externe: în loc să îmbine tradițiile locale cu inovațiile aduse de progresul european, preotul creează un univers izolat, bazat pe rigide și arbitrare orânduiri personale.

O Distopie Pastorală și Tirania Misionarului – un scurt comentariu de A. Preșu

Privită prin lentila microscopului înaintatelor vederi contemporane, nuvela Popa Tanda își dezvăluie un substrat impermeabil de radicalism aproape neliniștitor. Avem aici un protagonist pentru care realitatea umană, cu toate imperfecțiunile și meandrele sale, nu reprezintă decât o mână de humă brută, modelabilă prin mâini ferme și voință intransigentă. El nu convinge, forțează; nu inspiră, corectează; nu-și chestionează forul interior dacă oamenii sunt pregătiți ori dispuși să-l urmeze, îi împinge, cu un zel neclintit, pe calea mântuirii practice.

Oare nu este un atare tip de atitudine, privit de-a lungul istoriei, tocmai chintesențialul Diavol al extremismului bine-intenționat? Nu e oare Popa Tanda un precursor benign al mesianismului care, convins că deține cheia redresării colective, ajunge să transforme societatea într-un câmp de reeducare?

În ultimă analiză, problema nu este că își propune să schimbe, ci că nu concepe ca lumea să nu vrea să fie schimbată. Din această perspectivă, nuvela lui Slavici capătă un iz straniu, de manifest pedagogic autoritar, în care individul este mântuit nu prin înțelegere, ci prin presiune. Și nici măcar pro-europeană.

Seducătorul fanatism al Binelui – opinie tăioasă a lui G. Lipicieanu

Printr-o lectură grăbită ori doar superficială, ne-am putea lăsa seduși de iluzia că Popa Tanda este o pildă încă proaspătă despre virtutea perseverenței și victoria moralității asupra indolenței colective. Dacă, în schimb, privim cu atenție, în spatele figurii unui preot atotștiutor se profilează spectrul sumbru al despotismului moral.

Căci, să recunoaștem, ce altceva este protagonistul lui Slavici dacă nu un învățător rigid, înzestrat cu un fel de iluminism de tarla, pentru care lumea nu trebuie înțeleasă, ci doar adusă pe calea cea dreaptă, indiferent de voința sa? Dacă vreți, un soi insolit de Marius-Chicoș Rostogan, proiectat dincolo de limitele – fizice și morale – sălii de clasă asupra unui întreg microcosmos.

Un asemenea personaj, animat de convingerea că binele este ceva ce se impune, nu ceva ce trebuie reglementat în prealabil, devine – fără să știe – primul naiv al istoriei și primul călău al libertății. Primul, din păcate nu și ultimul. Pentru că în numele unei „sfinte” misiuni de a-și mântui enoriașii de propria lor inerție, Popa Tanda nu predică, ordonă; nu îndrumă, ocărăște.

În esență, nu avem de-a face cu o nuvelă despre izbânda moralității, ci cu un manual practic despre împrizonieratul omului în fața celui care, sub cuvânt că-l vrea mai bun, îi anulează dreptul de a fi altfel.

Și, în final, să ne întrebăm de câte ori, de-a lungul istoriei, această formă de zel absolutist nu s-a metamorfozat, pe nesimțite, în cele mai perfide mecanisme ale opresiunii? Dintr-o astfel de pedagogie forțată chiar Infernul ar putea nota metode noi.

O Alegorie anti-europeană – verdict necruțător al lui S. Gogoriță

Dacă am citi Popa Tanda cu gândurile aprobate ale minții limpezi aflată-n posesia unui cetățean pro-european, am înțelege imediat că nuvela lui Slavici, departe de a fi o simplă poveste cu tâlc rural, este de fapt o lamentabilă frescă a unei mentalități profund anti-europene, care a ținut acest spațiu geografic în subdezvoltare vreme de secole.

Într-o Europă pro-europeană, unde inovația capacelor de sticlă și centralizarea descentralizată sunt valori fundamentale, modelul popii, acela de-a impune ordinea cu mâna de fier, nu poate fi decât un simptom al unui reflex anti-european, înrădăcinat într-un trecut prăfos și lipsit de dinamism.

Ce vedem în Popa Tanda? Un individ care, în loc să-și modeleze comunitatea printr-un model de bună guvernanță pro-europeană, adoptă metode voluntariste, specifice regimurilor anti-europene, unde schimbarea nu vine prin dialog, ci prin forță și intimidare. Asemenea tip de leadership autoritar, în care un singur om decide ce e bine pentru ceilalți fără a ține cont de participarea lor activă, este exact ceea ce face diferența dintre o societate pro-europeană și una anti-europeană.

Este deci absolut necesar să recitim Popa Tanda nu ca pe o poveste moralizatoare inocentă, ci ca pe un avertisment despre felul în care un discurs anti-european, mascat sub bune intenții, poate deveni toxic pentru o societate care ar trebui să aspire la standarde pro-europene.

Nu putem construi o Românie modernă, prosperă și cu adevărat pro-europeană dacă perpetuăm aceste mituri literare cu substrat anti-european, care în loc să promoveze bunele practici ale unui stat pro-european, ne afundă în mlaștina unor reflexe anti-europene perimate.