Vechiul pantofar achiziționat de la celebra companie producătoare de imitație de mobilă avea din proiectare – uși cu deschidere batantă servind simultan drept poliță dublă pentru încălțăminte – câteva mari neajunsuri:

– în primul rând, încălțămintea mai înaltă (ghete, dar nu numai) era înghesuită și pe nivelul inferior al ușii (consecință directă a adâncimii reduse ce-i dau avantajul unui volum compact);
– în al doilea rând, încălțările nu prea stau niciodată drepte, mai cu seamă când sunt purtătoare de șanuri;
– în al treilea rând, ajunsesem să nu-l mai suport – un atribut inerent al minimalismului suedez, un alt nume pentru azi n-am chef să desenez; pare interesant la început doar pentru-a ajunge să dai cu el de-azvârlita pe prima fereastră dacă nu din alt motiv, măcar din cauză că șuieră – nu, urlă! – a sărăcie.

În ciuda numelui, ay, every inch a king!

Pentru oricine prețuiește corespunzător încălțămintea primele două sunt o mare problemă și cu siguranță a fost și cazul meu: având în vedere că-n copilările orice pereche nouă de-ncălțări – mai cu seamă de pantofi, mai cu seamă de piele – se constituia drept o veritabilă sărbătoare, am socotit că-i cazul să șadă într-un dulap pe măsură, spațios și prețios.

Totodată, avându-și locul pe hol înseamnă că va fi printre primele obiecte văzute la intrarea-n casă ori la ieșirea din vreuna din camere, poziție-n măsură să reclame o valoare suplimentară pentru noțiunea de prețiozitate: e nevoie să fie un soi de loțiune astringentă – ajungi acasă și vezi ceva frumos, familiar, cald, cu dimensiuni umane. Da, chiar ești acasă, nu într-o cameră de hotel cu ședere prelungită unde bătăile inimii se cheltuiesc de pomană.

Revenind la coordonatele practice și pragmatice, am stabilit cadrul ușii de intrare ca limită de înălțime – 2040 mm, o lățime de 536 mm – 500 mm lățime utilă și 36mm grosimea însumată a pereților laterali și adâncimea de 318 mm – 300 mm utili și 18 mm grosimea structurii spatelui.

Terenul de joacă astfel conturat, să vedem cerințele de-mpărțire. Stabilirea lor a necesitat măsurători detaliate ale articolelor din dotare: lungime, lățime și înățime cu șanuri. În definitiv, țineți minte, trebuie să aibă un loc unde să șadă corespunzător și să fie și aerisite.

Dincolo de măsurători, am gândit două zone: una închisă (cu uși) pentru cele folosite mai rar și una deschisă pentru cele curente. Un aspect important al zonei curente este că-i musai să fie adaptabilă sezonului, deci ajustabilă, cu polițe ce pot fi mutate mai sus ori mai jos, plasate fiind pe pini detașabili.

În plus față de rolul de căpătâi, mai aveam câteva doleanțe auxiliare:

– partea de sus, dintr-un acces a ceea ce Pascal Bruckner numește boala secolului – nevoia de a fi artist – o șăpcălie schițată-n stil englezesc, cocoțată pe un blat ușor agabaritic – 180 mm;
– un spațiu deschis cu rol de stocare temporară a variilor articole curente: chei, acte ale mașinii etc – 260 mm;
– un loc dedicat unui sertar unde să țin produsele pentru îngrijirea încălțămintei – bureți de silicon, cremă de ghete, odorizant și, desigur, șireturi de rezervă;
– plintă – 85 mm.

Schița

Așadar, din măsurători, scăzând și spațiile de mai sus, au rezultat următoarele:

– patru etaje cu înălțimea utilă de 150 mm, a câte două perechi fiecare, deci cu o capacitate totală de 8 perechi;
– două etaje cu înălțimea utilă de 190 mm, a câte două perechi fiecare, însă unul având locul rezervat sertarului;
– ultima parte de jos, restul de 427 mm, cu două polițe reglabile pe stânga și una singură pe dreapta.

Evident, ca materie primă am folosit tot panouri din lemn de pin de 18 mm grosime, dar m-am gândit că n-ar da nici pe jumătate rău dacă aș include câteva accente de cireș, comandând deci și șase panouri de 1000x200x20 mm (pentru ramele ușilor și șăpcălie) și două de 1000x280x28 mm de la Pro Mobila Suceava (pentru blat).

Așadar, după cum zice britanicul, mettons-nous au travail, în ciuda faptului că tăietura de-nceput era încă bântuită de multe aspecte bune de trecute pe coloana 1-X-2. În definitiv, n’est-ce pas?, o anume nedeterminare nu e rău să plutească în aer.