Pe la-nceputul anului mi-a cedat fierul de călcat: într-o dimineață mohorâtă de de Ianuarie, cu un cer vătuit de nori grei de socialism din spatele cărora soarele răzbătea ca o lanternă de bicicletă cu bateria pe sponci, a făcut pipi pe masa de călcat, neceremonios și neparcimonios. 

Service & repair

Bănuind că de vină-s rușii, l-am desfăcut și, que diable, problema părea o idee mai veche, având în vedere că terminalele de alimentare prezentau urme de coroziune. Posibil pur și simplu să nu fi picurat suficient de mult decât de curând.

Am efectuat o căutare intensivă, extensivă și cu totul abrazivă, alegând într-un final centrul de reparații Expert Recare. Se pare c-am fost suficient de norocos încât să se găsească încă piese pentru fierul meu Rowenta vechi de zece ani, costul total estimat fiind de 150 de lei.

Am lăsat fierul de călcat la ei și dupa aproximativ zece zile m-au sunat că-i gata reparația și că pot veni, drept consecință, să-l ridic. Și dacă m-ar fi lovit în cap cu talpa încinsă a electrocasnicului proaspăt reparat (talpă nouă, cablu nou și cred că și rezervor?) nu m-ar fi amețit mai rau decât fraza: „sunt niște zgârieturi pe talpă, nu vă costă nimic”.

În ciuda măsurii extreme de-a-mi preda aparatul fără vreun soi de obligație pecuniară, acele zgârieturi de fapt abia se vedeau ținându-l în lumina potrivită. Cu toate acestea, după standardele dânsului așa ceva nu se face, deci zero lei. Problema este că, dacă nu cumva ești serios deranjat, nu prea-ți pică bine, îmi place să cred că orice om normal simte nevoia să contribuie cu ceva.

Iată-mă, așadar, în postura ciudată de-a-l convinge neironic că situația nu-mi vine la socoteală. Fără folos, de altfel și fără a-mi lăsa deloc de-nțeles că joacă un rol elaborat. Nu, vorbea sincer. Adevărul e că n-aș fi putut să primesc știind că eu nu doar că n-aș face așa ceva, ci dacă vreun client ar spune că nu mă plătește din cauza unui detaliu atât de minor l-aș mai și scuipa-n freză. Poate doar mi s-a acrit de țepe, cine știe.

În tot cazul, n-am pretenția că știu mai bine ce funcționează pentru dânsul, cu atât mai puțin cu cât ei fac ceva ce eu nu n-am stomac să fac, în primul rând din cauza birocrației înfiorătoare. Rămâne, orișicât, un eveniment disonant cu vremurile (sau să fie vremurile disonante?).

Și, a-propos, fierul funcționează perfect. Și cei 150 de lei de i-aș fi plătit tot aș fi considerat că-i gheșeft.

–
O experiență mai în pas cu moda, însă, am avut cu Vimeo, unde mai pun din când în când câte-un clip video. În Decembrie mi-a expirat abonamentul Plus și nu s-a mai reînnoit automat; totuși, facilitățile nu au dispărut. Am încercat pagina lor de abonamente și Plus-ul nu era disponbil spre selectare.

Crezând că nu-i vorba decât de-o manțocărie menită să mă-ndrume spre ceva mai scump, am deschis un tichet rugându-i în esență să-mi permită să le dau bani. Asta se-ntâmpla spre finalul lui Decembrie. Patru luni, trei ciuhapi, o duzină de mesaje și-un întreg ghem de echivocuri mai târziu, chestiunea încă nu-i rezolvată, reușind măcar să smulg de la ei promisiunea că nu-mi voi pierde clipurile existente.

Liniștit și complet încrezător, le-am descărcat bucată cu bucată.