Arhiva de etichete: lemn cires

Gavroche – pantofarul (III) – Spatele, pălăria și mici surprize

Lasă un comentariu

Nu aveam o idee foarte bine conturată vis-à-vis de spate, după cum n-aveam una pentru uși, mai cu seamă că aerisierea era chiar mai importantă aici și ar fi fost de preferat ca măcar unul din cele două aspecte constructive să permită aerisierea, dacă nu chiar amândouă.

Am mai slăbit între timp

Am mai slăbit între timp

Cum ar fi rezultat prea multe uși pentru a da bine cu grilele clasice de aerisire, cum oricum acele uși ar fi urmat să fie suficient de mici cât să fie spulberate complet din orice fel de proporție vizuală de s-ar fi adăugat acele grile, ei bine, am renunțat complet la idee și-am decis să permit circulați aerului printr-un luft mai mare pe centru, să zicem aproximativ , unde se-ntâlnesc ușile opuse de pe fiecare nivel.

Citește mai departe →

Gavroche – pantofarul (II) – Structura de bază

Cu toate cele stabilite anterior, să vedem structura de bază, adică nu doar carcasa, ci și secționarea volumelor principale, după cum limpede se va vedea mai jos, deci n-am s-o predescriu mai mult de-atât. Pentru pantofar comandasem niște panouri de pin de 18 mm grosime cu dimensiunea nominală de 2400 x 300 mm, iar faptic cu o toleranță de 2 mm pe dimensiune.

Teste de asamblare

Teste de asamblare

Suficient de satisfăcător aș zice și, cum îndemânarea mea de pe-atunci nu se ridica nici măcar la nivelul de-acum (adică nu știam să folosesc o rindea de mână și nici n-aveam), pregătirea materialului s-a limitat la reducerea lor la cea mai mică lățime comună, întrucât pe lungime oricum a fost nevoie să le scurtez de cap. M-a ajuta foarte mult și faptul că una din laturi a fost aproape perfect dreaptă – e vorba de cantul venit cu muchii teșite din fabrică.

Citește mai departe →

Gavroche – pantofarul (I)

Vechiul pantofar achiziționat de la celebra companie producătoare de imitație de mobilă avea din proiectare – uși cu deschidere batantă servind simultan drept poliță dublă pentru încălțăminte – câteva mari neajunsuri:

– în primul rând, încălțămintea mai înaltă (ghete, dar nu numai) era înghesuită și pe nivelul inferior al ușii (consecință directă a adâncimii reduse ce-i dau avantajul unui volum compact);
– în al doilea rând, încălțările nu prea stau niciodată drepte, mai cu seamă când sunt purtătoare de șanuri;
– în al treilea rând, ajunsesem să nu-l mai suport – un atribut inerent al minimalismului suedez, un alt nume pentru azi n-am chef să desenez; pare interesant la început doar pentru-a ajunge să dai cu el de-azvârlita pe prima fereastră dacă nu din alt motiv, măcar din cauză că șuieră – nu, urlă! – a sărăcie.

În ciuda numelui, ay, every inch a king!

În ciuda numelui, ay, every inch a king!

Pentru oricine prețuiește corespunzător încălțămintea primele două sunt o mare problemă și cu siguranță a fost și cazul meu: având în vedere că-n copilările orice pereche nouă de-ncălțări – mai cu seamă de pantofi, mai cu seamă de piele – se constituia drept o veritabilă sărbătoare, am socotit că-i cazul să șadă într-un dulap pe măsură, spațios și prețios.

Citește mai departe →