Mă aflam în vizită la un prieten, locuiește în blocul Engels-20 de pe Bulevardul Continental, sigur îl știți, nu există altul în București: are 27 de benzi, fiecare cu sens dublu simultan, se intră prin Sud prin două sensuri giratorii uriașe lipite unul de altul, merge neabătut spre Nord preț de 27 de kilometri și se curmă brusc într-un parc uriaș – Parcul Cetățeanului – ce-ntâmpină bulevardul prin două aranjamente de flori sfert-eliptice tangențiale.

Minuta, atât cât îmi aduc aminte

Da, este măreț acest bulevard și-am să reviu asupra lui într-un articol separat. Acuși, însă, altceva-mi stă pe limbă. Era seară, tocmai ieșisem de la birou și mă-ndreptam către prietenul meu, Ravafael Tengura (ori Vafu, pe scurt), pentru a-l ajuta să monteze niște mobilă. Ravafael era străin, om cu miez și cu spirit, și un pic măsliniu la față, ceea ce-i compensează defectele amintite, obținându-i astfel permis de ședere în acest cartier.

I

Pe când intram în scara blocului său, am fost reținut de către ceea ce părea a fi șeful de bloc, domnul Supplex Referat, dacă e să mă ghidez după scrisul de pe clopul academic ce-i orna capul, un individ cu verb peltic, îmbrăcat în robă de absolvent, cu foarte multe decorații nemilitare: pe umeri avea niște medalii ce păreau a fi obținute la diverse olimpiade, de gât avea un vraf de diplome trase-n țiplă, precum și toate carnetele de note din clasa I până-n clasa a XX-a.

L-am întrebat politicos ce dorește și mi-a zis că trebuie să iau parte la ședință. Am încercat să explic că nu locuiesc acolo, deci oricum nu mă calific, însă mi-a explicat că nu este după mine, că, de vreme ce mă aflu-n cartier ar trebui să fiu familiarizat măcar cu Regulamentul Locativ, Secțiunea I, Capitolul MMCML, Articolul 534, Alineatul 400, Litera Z, Culoarea Roz, cu toate revizuirile și adăugirile.

L-am întrebat totuși să-mi spuie, întru înmuierea ignoranței mele, ce presupune, măcar pe scurt și mi-a răspuns că nu el trebuie să știe, ci eu și să zic mersi că nu mă arde. Ce-o fi-nțeles prin asta nu știu.

Având în vedere că Ravafael era deja acolo și-mi făcea semne disperate, cerându-și scuze că m-a chemat aiurea și simultan rugându-mă tacit să aștept să se gate ședința lor, am rămas și m-am învârtit prin holul de la parter. Bag de seamă că se temea să nu reacționez în stilu-mi caracteristic la un așa bizar abuz combinat.

Cum n-aveam gust să-i fac probleme, am luat loc la o masă dintr-un colț și-am început să răsfoiesc un exemplar din ziarul lor fanion, Praf de Adevăr, citez, cotidian bilunar, apare pe data de 1 ale fiecărei luni. Pe prima pagină era un articol foarte captivant – Voievodul de Fier al Progresului cere Noi Sacrificii și cu greu am putut fi atent la prima parte a ședinței.

Se pare că ședința privea chestiunea oarecum gingașă a finanțelor blocului, precum și un conflict local. Se pare că la etajul 8 este o feudă foarte veche între Jarcalete Zeamătare de la apartamentul 33 (de profesie fier de călcat cu depuneri de calcar) și Jarcalete Zeamăverde de la apartamentul 34 (de profesie aspirator defect cu furtun înfundat), neînțelegere ce nu-mi era deloc străină.

Nu se știe întocmai de la ce s-au luat, însă domnul Aliodor Bocioacă, zis și Cneazul, fost coș de gunoi fără capac, mare comerciant de cuțite, bâte, pastă de dinți, petarde și alte-asemenea, a fost printre cei mai fervenți susținători ai domnului Zeamăverde. Cneazul locuiește la parter, la apartamentul 1 și umblă vorba că ar avea ceva manevre personale în legătură cu unul din balcoanele aliatului său, unul din deja multiplele casus belli.

În același timp se zvonește că Cneazul, deîmpreună cu Ducesa – doamna Marghioala Fărăsulă de la trei, o foarte prodigioasă oglindă crăpată – ar fi cei ce trag sforile lui Referat (că sfori sunt, asta se vede până și cu ochiul maro), manipulându-l din Ziua Zero a mandatului său și până-n momentul de față, când se simte vântul unor schimbări în bine, vânt ce poartă un sănătos iz de reformă.

II

Domnul Referat acționă clopoțelul de la gât, clopoțelul scoase trei clinchete reglementare și locatarii se-așezară la locurile lor. De-nceput, începu în schimb domnul Zeamăverde:

– Frați și surori preaiubiți, pacea să fie cu voi, dar… nu chiar acum. Sunt din nou aici în fața voastră, îmbrăcat în aceste haine smerite, pentru a vă cerși… iertare și un strop de milosârdie. Da, vă cer iertare că n-am putut să fac mai multe pentru voi, vă cer iertare pentru că, de mi se vor sfârși puterile așa cum simt că sunt pe cale, tiranul vă va cotropi pe voi după ce va găta cu mine. Îmi mai cer iertare, iubiții mei, că-mi sunt conturile atât de goale, conținând o sumă c-un număr atât de bagatelizant de zerouri încât mi-e și rușine să-l menționez.

Vizibil emoționat, își înghiți un suspin, își abătu o lacrimă, își drese glasul și continuă:

– Puneți, fraților, „un leu” – fie și doar tot ce-aveți – în acest vas de lemn. Nu priviți darul după mărime, căci trebuie oricum să fie mare, ci după dragostea cu care îl închinați. Chiar și un dram de ajutor încins în focul credinței poate aprinde o flacără de speranță în sufletele celor ce trec prin întuneric.

Ridică ușor privirea și zâmbi cu studiată umilință. Își drese iar glasul, tuși agresiv și expectoră un teanc de dolari. Îl luă de pe jos, îl înghiți la loc și livră finalul:

– Cotizați, cotizați, cotizați, dragi vecini, cotizați acum de bunăvoie să n-o faceți apoi de nevoie, cotizați căci doară cine altcineva știe ce-i mai bine? Cotizați și nu uitați exemplul grozav al lui Anania și-al Safirei – cotizați fără rețineri, cotizați tot, cotizați azi, cotizați mâine și poimâine și-apoi luați-o de la cap și continuați să cotizați. Căci de nu falimentați cotizând, vă veți găsi sfârșitul sub bormașina lui Zeamătare.

Se înclină-n semn de mulțumire și se retrase pe scăunelul său. Din spatele și pe interiorul robei domnului Referat curgeau niște picături ce semănau a lacrimi. Apoi dânsul clopoti din nou din clopoțelul clopotitor și luă cuvântul. Neștiind cum să-l folosească, zise doar:

– Noi, locatarii blocului Engels-20, trebuie să fim conștienți de Răul Absolut întruchipat de vecinul Zeamătare: dânsul este de vină când plouă prea mult sau prea puțin, când e prea cald ori prea rece, când cineva-și scrântește glezna, când aterizează-n cap din birourile Securității Blocului, când se îneacă ori îl trece setea, când are o zi proastă la birou ori când îl taie foamea: numiți orice și vă voi arăta la rândul meu studiile unor reputați oameni de știință ce-i dovedesc răspunderea deplină.

Se opri, buzele-i tremurau incontrolabil, pătruns fiind de miza și emoția momentului. Nu mai putu continua, declară pauză cinci minute, apoi se retrase-ntr-un colț și suspină ca din rărunchii planetei, ogoit de madam Mimi Huidumă, mama sa spirituală, o comunistă atroce, altminteri o excelentă lampă cu bec ars.

Ca să-mi omor timpul, am mai răsfoit ziarul și găsii ceva tare interesant pe prima pagină, un anunț de dare-n urmărire generală: Căutat! Criminalul Alcofribas mai face încă o victimă! În principiu este vorba de un individ ce umblă pe stradă și stârnește râsul trecătorilor, o infracțiune taxată cu pedeapsa capitală pe Continental. Și e foarte, foarte bun! Iată avertismentul din finalul anunțului: Atenție, folosește glume cu muniție de război, poate produce râsul instantaneu!

III

Dar iată că pauza se sfârși. Domnul Referat clopoti din nou, mișcă din popou, ne adunarăm ordonat și dânsul abordă subiectele propriu-zise ale ședinței:

– După cum știți, stimați vecini, situața financiară a blocului este precară, datoriile se adună, creditorii se risipesc precum potârnichile și trebuie luate măsuri dure, ferme și rapide dacă nu vrem să falimentăm cu totul. Drept urmare, ca prime măsuri, vom vota în unanimitate o taxă lunară de 1000 de lei + 75% din venituri + 10% din ce rămâne + valoarea în EURO egală cu 15% din greutatea corporală a fiecăruia.

– Totuși, nu noi am fost plătiți pentru orânduirea treburilor blocului, cum se face că tot noi suntem trași la răspundere? răzbătu vocea unui vecin din rândurile din spate.

– Chiar așa, confirmă un altul, ar fi trebuit să dem…

Speram că voi asista la un mic spectacol, dar, din nefericire, până să-și termine fraza, la un semn discret al doamnei Fărăsulă, fusese extras din rând, deopotrivă cu antevorbitorul său și escortați din clădire legați și cu cagule pe față. Domnul Referat, vizibil dezamăgit, punctă:

– Eu înțeleg nevoia de critică, însă trăgeam nădejde că ne-am înțeles: critica e liberă, permisă și-ncurajată pe subiectele și în limitele reglementate, restul trebuie să treacă prin circuitul de aprobare specială. Din păcate cei doi vecini ai noștri vor trebui să reînvețe asta în taberele noastre de redemocratizare.

– Așadar, urmă domnul Referat, înainte să fiu atât de nepoliticos întrerupt, voiam să spun că, în același timp, pentru eficientizarea activității administrative, vom micșora Consiliul de Consilieri ce Consiliază de la 5 la 10 membri, iar salariul fiecărui membru va fi mișcorat de la 1500 la 2000 de lei.

– Totodată, vrem ca domnul Zeamătare să fie sigur că discursul său n-a căzut pe urechi surde și, mai important, pe portofele sigilate; așadar, drept consecință, vom decide cu-aceeași unanimitate un ajutor suplimentar ce constă din 500.000 de petarde,  50.000 de lei pe lună și câte un electrocasnic la alegerea fiecăruia din voi.

– Și, în încheiere, adică ultima măsură pentru redresarea economică a blocului, la propunerea domnului Bocioacă: de-acum încolo, cine va comanda o pizza – fie mare, medie sau mică – o va plăti, iar de mâncat o va mânca administrația blocului deîmpreună cu domnul Zeamăverde. Simt un murmur și adaug până să vociferați: oare nu suntem noi îndreptățiți să fim hrăniți și îmbrăcați de voi – noi, femeile noastre, frații ori surorile noastre?

– Așadar, cine-i de-acord cu reformele propuse? Sper că nu veți obiecta, în mod deosebit, dumneavoastră, domnule Tengura, ridicând pretenții nerezonabile cum ar fi, bunăoară, că mai trebuie să vă hrăniți și copiii. Oare ce-ar crede copiii dumneavoastră dacă s-ar ști sătui în timp ce vecini ce v-au fost mereu complet ostili trebuie să sufere-n continuare!?

Și tot el răspunse, până să mai scoață vreo vorbă capul din vreun gâtlej:

– Toți, sunt de-a dreptul emoționat. Blocul vă mulțumește pentru râvna pusă-n servirea cauzelor comune, mai cu seamă când sunt ale altora, că propriile cauze oricine și le poate servi. Și nu uitați: mereu trebuie să se sacrifice câte cineva pentru popor, deci ar fi de preferat s-o facă însuși poporul!

– O seară bună, domnilor, ședința s-a-ncheiat. Și sună scurt din clopoțel.

IV

În final, semn de aprobare în numele tuturor locatarilor și, după ce ne-am risipit cu toții, l-am văzut prin vizorul ușii lui Ravafael cum urcase la ultimul etaj să joace zaruri cu domnul Zeamătare. Mă-ntorsei în sufragerie și-l întrebai cum de încă mai stă aici și, de fapt, cum de s-a mutat în primul și primul rând.

– E o poveste destul de lungă, suspină Vafu Tengura. În principiu să zicem că n-am prea avut de-ales, dar nici așa rău nu fu, căci trec drept un soi de cămilă cu trei cocoașe: sunt singurul care știe să folosească un ciocan, o bormașină, o șuburbelnită și-așa mai departe. Am chiar și atestat profesional pentru fiecare, deci doar din micile lucrări de pe lângă slujba de zi cu zi mai fac încă un salariu, bașca faptul că mi se trec cu vederea tot felul de chestii mai așa.

– Orișicât, toate astea-s prea puțin importante acum, în câteva zile nu voi mai sta aici, însă am să te rog să te faci că nu ți-am spus. Până atunci, rămâi te rog la mine câteva zile, copiii și soția sunt oricum Dincolo, în vizită la bunici.

Rămăsei din curiozitate și, fiind o seară frumoasă, ieșii să pierd vreo oră pe banca din fața blocului. Ca să mă pot întoarce fără să-l trezesc, Vafu îmi dădu un set de cartonașe cu extrase din reglementări ce trebuie citite la fiecare ușă de jos până sus pentru a le deschide.

Iată, spre exemplu, ce-am folosit pentru a reintra-n scara blocului:

A.1. Capacele se vor înfileta în sensul acelor de ceasornic, cu excepția cazului în care sunt destinate utilizatorilor stângaci, caz în care sensul de rotire poate fi invers, dar va fi marcat cu pictograma Rotatio Inversa.

A.2. Un capac trebuie să reziste la un cuplu de minimum 1,23 Nm și maximum 1,89 Nm, măsurat la o temperatură ambientală de 22,5°C ± 0,3°C, cu RH de 47%.

A.3. Infiletarea trebuie să se realizeze în exact 2,75 rotații complete ± 0,05 rotații, pentru a garanta consistența experienței utilizatorului și evitarea frustrării ergonomice

Iar Inteligența Artificială de Control Acces răspunse prompt:

A fost detectat un extras din Regulamentul 2025/1337 privind standardizarea infiletării capacelor pentru sticlele de apă potabilă, accesul este permis. Noapte bună, domnule vizitator!

Minunat acest cartier al Bulevardului Continental, de-am avea așa ceva-n tot Bucureștiul!