In circulo masturbationem

Motto
Uneori am impresia că încerc să salvez Educația de unii oameni ai Educației, care efectiv nu înțeleg această criză majoră prin care trecem și uneori chiar să-i salvez de ei înșișisi
– Împăratul David, Regele Educației

Eftimie l-a citit de curând pe Daniel David, unul din cei mai citați oameni din țară, mare pârcălab la educație și avid peer-reviewer al textelor ieșite-n presă. Este vorba, desigur, de Pisologia Poporului Român.

I-am comentat direct acolo, exprimându-mi îngrijorarea sinceră și reproduc aici avertismentul, astfel încât, pe de o parte să ia și alții aminte la un așa demers periculos și, pe de altă parte, să-mi îmbogățesc colecția proprie dedicată unui personaj, să recunoaștem, cel puțin insolit.

Așadar, Pașadia se retrăgea la munte să se recupereze după lungi și intense perioade petrecute-n brațele viciului și tot i-a crăpat o venă și-a picat lat. Se poate spune că împrejurările au fost măcar plăcute. Orișicât, mi-e teamă pentru Eftimie, căci viciul său e mai periculos și nici nu cată să ieie pauză.

Sfârșitul lui avu răsunet, dar nu prin el însuși, ci pentru felul cum se petrecuse. În timpul din urmă, Pașadia, care nu se mai vedea nicăieri, trăia cu Rașelica Nachmansohn.

Era îndeobște cunoscută frenezia crudă cu care aceasta se deda la o anume voluptate și care îndreptățea porecla de „lipitoare” ce-i dase Gorică.

Înverșunându-se asupra prăzii voluntare, mult nu-i trebuise ca s-o dea gata; cu cel din urmă strop de vlagă bărbătească tâșnise și sângele și inima încetase să mai bată.

Nu mă-nțelegeți greșit, cineva trebuie să-l citească și pe David și, pe principiul „mai bine plange maică-sa decât mama„, este mai bine să-l citească dânsul decat să-l citesc eu. Însă în întregime și așa dintr-o bucată… e cam prea mult.

Deși am apreciat abilitatea domnului ministru de-a face in circulo masturbationem de unul singur, profitând din plin de principiul caleidscopului în care-și reflectă propria imagine de cărturar din ordinul Punctului de Onoare (nu contează ce se zice, ci contează cine zice), a trebuit să mut mascota-n dreapta după câteva pagini și să donez cartea, sfârșind până la urmă prin a plăti să mă scape cineva de ea.

Dar, desigur, prăjit fiind pe câmpiile fără sfârșit ale Teleormanului, stau cam prost cu răbdarea (la noi se zice direct și sincer: ai grijă, că ăla nu știe multe, omul e avertizat de la început să știe-n ce se bagă). Poate are legătură cu căldura, e foarte cald acolo, încă dinainte să fie o chestie căldura, că tot a-nmuiat Don Pisolog dumicatul în Montesquieu.

În fine, m-am mulțumit cu Jung, e ceva mai ușor, chit că se vede treaba încă de la poartă că-i un pleb ignar: omul a scris foarte mult bazându-se pe interacțiunea cu oamenii tratați, apoi, după 500 de pagini mai face și cu ochiul și zice: bre, voi să nu mă luați chiar așa în serios că poate dau și eu gherle. Nu se compară cu omul nostru, unul din cei mai citați oameni din lume, ce-a făcut pisologia unui popor nevorbind decât cu el însuși și, probabil, direct de la birou.

Oricum, văzând cu câtă râvnă a curățat grajdurile lui Augias din pisologia noastră colectivă, până și Guță s-a dat la cultură și, împreună, au pus-o de-un turneu în limba latină – Gvtae, Impactus Duplex – al cărui cap de afiș este, cum altcumva, un remake din care dau prima strofă, restul pe paywall:

Citationes clamant – Sicut daemones,
Et doctorata veniunt – Cum saccis,
Quia quod in mente habeo – Non potes facere,
Difficile est mihi contradicere – Lex est.