După ce Primăria Municipiului București a rezolvat toate problemele orașului, ultima fiind combaterea poluării ca pretext de lapidare a veniturilor cetățenilor, a venit vremea abordării chestiunii gingașe a salamandrelor de import.

Desigur, ca orice administrație ce se respectă și urmând deopotrivă politicile sprâncenatului și rețetele pe bază de zeamă bruxelleză, se preocupă de propășirea populațiilor indigene atât de mult încât le suprascrie cu salamandre ieftine din afară și, pentru ca aceasta să se desfășoare cât mai eficace, trebuie susținut din taxele obținute din spolierea celor pe care-i înlocuiești.

Cum altfel, la urma urmei, să umpli sute de mii de locuri de muncă dacă nu aducând o specie deosebit de inteligentă de salamandre asiatice, capabile inclusiv să conducă scutere și să livreze mâncare, lucrând simultan în cele mai primitive condiții? Merită încercat, ce poate merge rău, nu e ca și cum experimentul pandemic cu fabrica de absolut a cauzat vreo urmare neplăcută.

Salamandrele acestea de care vă vorbesc au fost descoperite peste tot în Asia și Africa de către Angelai Hamercahalai, căpitanul vasului Prusia Mare, un excelent vânător de talente. Numaidecât a realizat potențialul lor și-a pus la cale cu liderul european U.V.D. Blondy un import de salamandre în stil mare, primite pe Bătrânul și Cam Dementul Continent în pocnete de dopuri de șampanie acompaniate de castaniete de subvenții și linii mergând veșnic în sus.

Incapabili de-a vedea dincolo de profit și comoditate, europenii s-au văzut nevoiți a dansa la propria lor petrecere pe muzica compusă și dictată de salamandre, rând pe rând luând naștere Insula Salamndrelor la Nord de Canalul Mânecii, Prima Republică a Salamandrelor la Sud de Canalul Mânecii, Laboratorul Salamandrelor de Nord la vest de golful Bothnia ș.a.m.d.

Controlul, așadar, ori a fost pierdut, ori este pe cale de-a fi pierdut și, ca orice administrație responsabilă, a pus în aplicare măsuri eficiente, nu tratând cauza, ci spoind-o-n culori vii și vesele și-nvătând pe toată lumea cum s-o facă.

Ca atare, fiindcă civilizația integrării coloniilor a mers atât de bine, este cazul s-o exporte și-n periferia low-cost din Estul Europei. În definitiv, noi esticii am furnizat muncă ieftină în Occident și acum trebuie să returnăm favorul, așa cum America-i obligată să se lasă atentată, bombardată fiindcă s-a clădit ca stat exterminând civilizațiile băștinașe.

Cum vă așteptați, mijloacele pentru înfăptuirea salamandrizării sunt dintre cele mai civilizate, că doar nu suntem ruși:

– fiecare stat primește o porție de salamandre, ca la cantina socialistă; vrei, nu vrei, ți se pune-n farfurie. Dacă refuzi, ți se taie accesul la desertul fondurilor europene și nu ne dorim așa ceva, căci nu ne mai permitem dulapuri școlare la 2.000 de Lei corpul de PAL, nici coviltire școlare la 200.000 Euro bucata;
– cu mărinimia obișnuită Vesticilor, Estul primește bani pentru așa zisa integrare, adică primește stingătoare după ce și-a dat foc la casa și-a ars-o din temelii. Porția României este un anemic un miliard de euro, mai degrabă bani de șpriț pentru cine semnează de primire decât pentru amenajări interioare;
– pentru cine nu știe de vorbă bună și măcăne fără permis, există niște strategii persuazive de bun simț: posesorul vocii dizidente este clasificat drept fascist, xenofob, retrograd, ceea ce este și normal – refuzul de-a-ți coloniza propria țară a cărei Constituție spune că nu poate fi colonizată este o silnicie săvârșită la adresa valorilor europene și euro-atlantice.

Din păcate, Lumea Bună ©®™ are-n față o bătălie grea din cauza atitudinii deosebit de refractare (și-n general retrograde) a românilor xenofobi. Totuși stați liniștiți, până și Cartaginei i-au venit de hac. Din partea Administrației – aliniată orbește la Bruxelles și zelos neinteresată de-apărarea intereselor naționale – lucrurile arată bine: prin intermediul Operațiunilor Speciale de Presă suntem supuși unor cazanii din cele mai diverse:

– scăderea populației României este atât de dramatică încât numai și numai salamandrele de import sunt salvarea pieței muncii și economiei țării noastre altminteri nerecunoscătoare;
– tânărul care-a lovit o salamandră peste bot, prins de un milițian în timp liber (căci, fidel principiului că un milițian adevărat nu-i niciodată unde-i nevoie de el, tânărul a fost înhățat ca din întâmplare) recunoaște că a fost manipulat pe toate căile posibile către o direcție de gândire anti-salamandrină;
– salamandrele date-n urmărire generală pentru abuzuri sexuale sunt trecute pe pagina Miliției sub categoria „alte infracțiuni”, probabil nevrând să jignească naturelul simțitor ale salamandrelor în general.

Nici societatea civilă nu pierde nicio ocazie de-a fi utilă demersurilor nobile, chit că nu-i capabilă să tragă decât cu blindpatronen. Din aceste demersuri nu putea lipsi domnul Dzerdze Medzde Zermedze, gaborul de asfalt promovat paznic al orașului Stalin și, aparent, al tuturor virtuților noastre colective, având în vedere că noi ca oameni împărtășim două trăsături fundamentale:

– conform valorilor democratice europene suntem implicit suspecți din punct de vedere politic;
– din cauza aceasta suntem buni doar de taxat și arestat.

Țucălar al celor mai la modă curente civice de pe interneți, emite mărturii peste mărturii de un lirism fără pereche, îngroșând rândurile celor ce, precum cățeaua-n ușa carmangeriei, pândesc bălind oportunitatea de-a-și face clistirul de virtute la promoție: adu cu forța pe unul și-l primești pe-al tău gratuit; ponegrește-i pe-ai tăi și leapădă-te până să cânte de trei ori cucoșul și mai beneficiezi de încă una.

De l-ar auzi, ar plânge și caii de la dric și dacă nici asta nu se cheamă că miliția a evoluat – de la căpșuni perisabile ce fac numaidecât insolație la pepeni galbeni, tari și lucioși la coajă ce șăd mândri-n soare oricât li se cere – atunci se cheamă că prea suntem cârcotași.