Arhiva de etichete: cabana silva

Cum să-ți bați joc de tine în 50 de kilometri simpli

Lasă un comentariu

Mă bucur să vă spun că, deși au trecut unsprezece ani de-atunci, încă dau dovadă din când în când de-un asemenea strălucit meșteșug de tâmpenie, cu toate că există semne serioase de îmbunătățire. Am mai repetat isprava în 2018, într-o configurație ușor diferită, apoi câțiva ani mai târziu, ca o variantă îmbunătățită a încercării din 2018.

Ieșind spre Vârful Ștevia

Ieșind spre Vârful Ștevia

Cam ca în bancul acela, veți fi remarcând, cu individul care este păcălit de-o gagică trăznet în parcarea unui supermarket. Domnișoara îl seducea și se lăsa nuntită aiurea, în timp ce tovarășii ei îi făceau curat prin mașină. Și dânsul avertiza că a mai fost și cu două zile-n urmă și iar ieri. Așa și eu aici.

Ca orice dileală cu vicii de procedură, și aceasta a început sub auspicii suspicios de rezonabile: venisem inițial cu ideea unei drumeții de două zile din Întorsura Buzăului la Nehoiu prin Munții Siriu și Andrei a plusat cu ideea de-a face Azuga – Nehoiu tot în două zile, adică aproximativ triplul distanței și Dumnezeu știe ce multiplu al diferenței originale de altitudine. Eu, ca element moderat al grupului, am încercat să-l temperez un pic spunând: sigur că da.

Citește mai departe →

Cheile Ciucașului

Munții Ciucaș sunt într-un fel, așa, c-o țandără de nebunie, nici mici, nici mari, nici înalți, nici scunzi, plini de frumusețe neașteptată. Au zonele lor în care-au fost profanați cu barbarie, au și locuri care-s ca o fată frumoasă, îmbrăcată cu o fustă cochetă care-arată nici prea mult, nici prea puțin (o raritate), niște pantofi potriviți (deja un gest de frondă) care trece printre două șantiere.

Pe cursul superior al Pârâului Alb

Pe cursul superior al Pârâului Alb

Elementul surpriză este autentic în cazul dânsei și un pic contraintuitiv când vine vorba de o excursie, pentru că-n cea din urmă te-angajezi după un oarecare studiu: știi în mare cu ce-ai de-a face. Dar, asta nu știrbește nimic din necunoscut, pentru că, pe de o parte, nimeni nu poate capta în întregime, nici în text nici în poze, oricât ar fi de pedant, toate detaliile și apoi, chiar dacă ar face-o, ar face-o doar la acel moment de timp.

Citește mai departe →

Kashtan-1

Motto
And that’s how it came to pass, that on the second-to-last day of the job, the convict crew that tarred the plate factory roof in the spring of ’49 wound up sitting in a row at ten o’clock in the morning, drinking icy cold Bohemia-style beer, courtesy of the hardest screw that ever walked a turn at Shawshank State Prison…The colossal prick even managed to sound magnanimous. We sat and drank with the sun on our shoulders and felt like free men. Hell, we could have been tarring the roof of one of our own houses
– Shawshank Redemption

Cam lung motto-ul, așa-i? Din păcate nu puteam extrage ceva mai scurt fără să devină obscur: în timpul unor așa-zise relaxări date cu lingurița, venite la pachet cu amenințări de tot felul, văzută de naivi drept libertăți care pot fi acordate sau revocate prin mizericordia sau înțelepciunea vreunui limbric cu șarpele învârtoșat pe băț, e bine să-ți tragi seva de undeva, să-ți găsești un acoperiș precum pușcăriașii din film.

Kashtan-1

Kashtan-1

Să fie Zăganul, deci, muntele care-i o eternă amintire: ți-l aduci aminte chiar dacă n-ai fost acolo, îl știi deși nu l-ai văzut. În ciuda numelui, nu zboară cel mai sus, dar păstrează astfel frumos amintirea a ceva ce nu mai există.

Citește mai departe →