După cum spuneam, segmentul central a fost una dintre necunoscute, însă una ce s-a cerut rezolvată destul de repede, odată cu finalizarea carcaselor celor două corpuri. Am trecut prin tot felul de variante, dar m-am oprit la una simplă: un cadru cu riflaj. Mă rog, vorba vine simplă…
Scopul lui nu este și nu a fost unul de rezistență, mai degrabă de a masca peretele și de a produce o minimă continuitate vizuală. Ca bonus, este și element de aliniere între corpuri și un punct suplimentar de reazem pentru blat exact în zona unde se află îmbinarea jumătăților sale. Așadar, trebuia să fie totuși ferm, cu prinderi pe măsură.