Ne-am trezit înainte ca soarele să treacă de culmile din jur. Era frig, dar plăcut, neamenințător și aseptic. M-am dus la izvorul cu robinet care se afla la câteva zeci de metri în fața refugiului și m-am spălat până-n brâu. Frigul de afară părea canicular pe lângă apa izvorului. E genul de experiență care te face să-ți simți sângele curgând prin vene precum un fluviu de grohotiș.
La drum din nou!
A fost o dimineață lentă. Ne permiteam această risipă nevinovată. Ziua era încă lungă și nici nu aveam mult de mers. Am avut timp de două cafele chiar, de un mic dejun pregătit și savurat pe îndelete, de savurat și răsăritul, atât cât a putut fi prins din gura acelei căldări.