Lighioana e în revizie, hărțile sunt întinse, iar traseele sunt în lucru. Așadar, 2014 își așteaptă rândul și, cum am primit de curând o leapșă de la Andrei și Noemi, am să vorbesc un pic despre unde mi-aș dori să merg anul acesta.
Desigur, spontaneitatea dă farmec oricărei călătorii și prefer să nu planific foarte în detaliu, însă am suficiente idei cât să răspund la întrebările care mi-au parvenit.
Pi cai, oștenii mei
În ajun am uitat să punem ceasurile să sune și, fiind rupți de oboseală, am dormit până la ora nouă și jumătate. Ne-am trezit în lumina unui soare generos ce-a sfidat cu impertinență prognoza de furtună pentru ziua de 21.
Punte pe Valea Izei
Am strâns repede corturile, am curățat bicicletele, am aranjat bagajul pe dânsele și am purtat o scurtă conversație cu proprietarul terenului pe care tocmai înnoptasem. Acesta tocmai venise să întindă iarba la uscat și, ca să nu ne deranjeze, începuse cu grămăjoarele aflate mai departe de noi.
Lacul Firiza
Ziua de 20 a fost, de fapt, prima zi de traseu și încă una bogată în obiective. Am văzut locuri noi, am regăsit locuri cunoscute și am dat piept cu prima provocare pe care marșrutul ne-o rezervase – pasul Gutâi. Dar să începem cu…