Dimineața, în loc de cocoși, ne-au dat deșteptarea doi agenți ai Poliției de Frontieră care, după ce ne-au legitimat și ne-au salutat politicos, și-au văzut de treabă. Noi, după ce am înghițit ceva pe fugă, ne-am strâns corturile și am plecat la drum pe direcția Orșova – Porțile de Fier I – Drobeta-Turnu Severin – Cetate. Distanța destul de mare pe care o aveam de parcurs, aproximativ 150km, ne-a impus un ritm alert, temperat doar de traficul infernal de pe E70, între Orșova și Turnu Severin.

Porțile de Fier I – Văzute dinspre partea sârbească

Porțile de Fier I

Primul și cel mai important obiectiv vizitat a fost barajul Porțile de Fier I. Aici am trecut simbolic granița spre Serbia, vizită ce ne-a permis să fentăm atenția cerberilor și am putut astfel fotografia o parte din complex. După ce am revenit, am vizitat și cochetul muzeu găzduit de centrală, pe partea românească, fiind totodată invitați în sala turbinelor.

Muzeul din centrală – model de aranjament interior

Muzeul din cadrul centralei conține într-un spațiu restrâns, dar bine amenajat, obiecte care amintesc de fauna, flora, obiceiurile și activitățile din zona Parcului Natural Porțile de Fier. Spre exemplu, am văzut aranjamente interioare din casele țărănești, un model la scară al unei vechi mori de apă, fotografii din perioada construirii barajului și diverse panouri informative care prezentau locuri dispărute, cum ar fi vechea insulă Ada Kaleh. Aceasta este situată pe Dunăre între Orșova și Turnu Severin, însă a fost acoperită de ape odată cu punerea în funcțiune a barajului.

Muzeul din centrală – Moară de apă din comuna Izverna

Miezul zilei l-am petrecut în Turnu Severin, în compania unui meniu cald care ne-a potolit foamea ce se ținea scai de noi, mai abitir ca propriile umbre. De aici am plecat fără prea mare tragere de inimă spre Cetate, unde urma sa înnoptăm. Neavând, însă, de ales, am reluat ritmul autoimpus în prima parte a zilei.

Turnu Severin – La un prânz, o cafea, făcând planuri de drum

Porțile de Fier II

Următoarea și singura oprire mai lungă a fost la barajul Porțile de Fier II, pe care am vrut neapărat să îl vizităm: acesta nu e la fel de spectaculos precum cel de la Porțile de Fier I, dar locul în sine e mai plăcut, mai izolat, mai liniștit.

Pe Ostrovu Corbului, în drum spre Porțile de Fier II

Acest complex hidrotehnic este amplasat pe insula Ostrovu Mare, la aprox. opt kilometri de satul cu același nume și este însoțit de o colonie unde locuiesc angajații firmelor care au lucrat și lucrează la construirea și întreținerea barajului. Ne-am odihnit în părculețul de lângă centrală, am ronțăit ceva și, cum nimeni nu ne-a dat peste mână, am făcut niște poze.

Dacă nu vă deranjează așa mult țânțarii (sau dacă sunteți însoțiti de cineva care li se-nfățișează drept un meniu mai bun decât voi), atunci un tur al insulei Ostrovu Mare merită din plin oboseala și, de ce nu, camparea într-unul din locurile mai retrase de pe malurile Dunării (dacă poate fi vorba de-așa ceva într-o zonă de frontieră).

Porțile de Fier II

Am lăsat și Porțile de Fier II în urmă și am pedalat contra cronometru spre Înger Parc, aflat în Cetate (da, cel al lui Mircea Dinescu, de care se pare că doar noi nu știam), unde am ajuns în jur de ora 23, după ce am înfruntat o scurtă ploaie și un drum atât de prost încât am rămas cu portbagajul fisurat. Acolo paznicul a fost foarte amabil: ne-a pus la dispoziție un loc unde să întindem corturile, precum și un grup sanitar.

Camping ad-hoc la Cetate