Aranjând lucrurile prin bucătărie am dat de câteva ustensile din lemn, destul de finuțe, de altfel, unele foarte uzate, altele așa și-așa. Am păstrat vreo două, o lingură de lemn și un mic satâr, ambele din fag, în ideea de-a-ncerca să le prelungesc timpul petrecut în serviciul burților flămânde.

Poză de grup

La cum îmi făceam socoteala, bine șmirgheluite și curățate, ar putea primi unul sau două straturi de ulei – lingura (fiind deja îmbibată) și trei sau patru – satârul (fiind folosit mai mult la chestii uscate și nici măcar atât de mult, deci, până la urmă, nu foarte învechit). Lingura era un pic șerpește despicată-n vârf, dar am decis să nu folosesc chit, de teamă c-ar fi căzut prin mâncare.

Cat despre finisaj, după ce le-am spălat bine de tot cu diluant și-au stat la uscat o zi, am folosit un ulei de tung, luat de aici, doar că-ntr-o sticlă de 50 de ml, cumpărat inițial mai mult ca un soi de mostră decât pentru a face orice util cu el.

Și, ca să nu-ncep un recipient mai mare de altceva doar pentru două mizilicuri, l-am început pe acela. Lingura a-nghițit două straturi și apoi, la nici o oră, a-nceput să mai dea afară mici broboane de ulei, semn că era, într-adevăr, saturată. Satârul a mers până la patru, fără să formeze bule de ulei pe suprafață.

La uscat

În tot cazul, le-am șters periodic pe-amândouă, până au fost uscate la atingere și, după două zile, am mai mânjit cu un strat fin de ulei. După alte două zile, au fost gata de folosit (cred că ar fi suficient și o zi). Sunt foarte plăcute la atingere, arată și mai select ca înainte și cred că au să mai țină ceva vreme de-acu-ncolo.

Ulei, chiar dacă am pus calișcește, am consumat suficient de puțin cât să fac și pentru tot restul blocului.