Fiindcă tot îmi reamenajez și primenesc spațiul de lucru, am făcut un inventar, pe de o parte cu ce unelte și accesorii mi-ar mai trebui (sau măcar mi-ar ușura treaba) și, pe de altă parte, cu resturile de lemn sau derivate din lemn strânse-n timp (fiindcă am, într-adevăr, obiceiul de-a strânge ca un hârciog).

When the work gets hard, remember why you’re doing it

N-am să intru în toată daravera, am să mă opresc momentan doar asupra unui bloc de manipulare îngust, de genul aceluia de-aici, pentru a nu mai dansa cu fundul gol pe lângă Dânsa erectă, adică, în traducere directă, pentru a nu ghida cu mâna goală materialul atunci când fac tăieturi mai înguste de 10 centimetri.

Formă brută

Am folosit design-ul clasic, adaptat, desigur, materialului disponibil – bucăți heterogene de placaj de grosime 12 milimetri – și chefului din momentul respectiv – nu prea mult. Ca atare, în primul și primul rând, am rectificat o halcă mai mare de placaj, am tăiat-o-n două dreptunghiuri egale, fără nicio măsurătoare, criteriul fiind dimensiunea maximă ce poate rezulta după prelucrare.

Ca să vă faceți o idee despre dimensiuni

Am păstrat orientarea mânerului pentru că aduce o parte din presiunea corpului peste piesa tăiată și, chiar dacă a ieșit cam lung, cred, în analiză finală, că este un lucru bun – susține foarte bine piesa tăiată – cu un singur neajuns (acesta decurgând și din grosimea rezultată): în cazul pieselor mai subțiri de 60 mm intră-n conflict cu cheița rapidă a măștii de plastic de deasupra lamei circularului. Posibil să pot rezolva situația mutând-o pe partea cealaltă, mai studiez.

Pisicul e oarecum indiferent

Am tăiat conturul general cu șoricelul și cu circularul pendular și-am coborât până la cote cu rindeaua și, în final, am șlefuit totul la 220. Și ar cam fi trebuit să fie finalul, însă… ar fi fost plictisitor și deloc în spirit artizanal. Posedat fiind de duhul născocirilor, am rugat-o, deci, pe nevastă-mea să-mi deseneze, cum spune o vorbă din popor, pe-o parte și pe alta ceva soft-porn, atât în stil cât și în spirit.

Și pe față

A ieșit ce vedeți, o domnișoară gata de-a furniza, dacă nu liniște inimii, măcar bucurie Dânsei , pirogravată-n câte o ipostază semnificativ-ilustrativă pe fiecare față a blocului, iar lacul aplicat fără parcimonie ar trebui să-i asigure permanența sau, cel puțin, prezența multă vreme de-acum încolo. În definitiv, nu-i așa, when the work gets hard, remember why you’re doing it.