Cel de-al doilea corp era identic în ceea ce privește împărțirea cu diferența semnificativă de-a nu avea o poliță-n partea de jos, pe post de podea cum ar veni, întrucât avea să fie montată direct în continuarea primului corp, ca și cum ar forma împreună, laolaltă cu cel de-al treilea de altfel, o singură unitate.
Probă cu uși pentru primul corp
Numita și pârâta deosebire ridica pentru lucrările imaginației două probleme de lămurit:
– conectarea și alinierea cu primul corp;
– consolidarea riflajului – neavând podea, riflajul nu avea decât un singur punct de sprijin, deci trebuia găsit o metodă alternativă pentru fixarea corespunzătoare.
Corpul doi, nivelul trei în lucru
Pentru prima îmi doream o tocmeală prin două șuruburi speciale cu piuliță tip tunel, folosite anume pentru cuplarea corpurilor de mobilier. Atâta doar că lipsa podelei însemna totodată și absența unui al doilea element în care să se ancoreze șurubul. După ce m-am gândit un pic am realizat că, la urma urmei, n-am nevoie de o podea întreagă ci doar de două elemente orizontale în punctele de contact.
Am tăiat, drept urmare, două triunghiuri dreptunghice cu latura de 80 milimetri, am frezat ipotenuza dându-i un profil teșit, am dat câte o gaură de 6 milimetri în centru și apoi le-am conectat cu câte patru șuruburi (două pe latură) în colțurile din dreapta jos, respectiv stânga jos (cel dinăuntrul spațiului închis). A existat și o valoare adăugată prin faptul că acele două zone au fost astfel și întărite.
Corpul doi aproape finalizat, dar fără riflaj
Cu riflajul, în schimb, mi-e teamă că abordarea nu a fost tocmai ideală, pentru cel de-al treilea corp găsind una mai bună. Orișicât, iată cum am procedat: pentru a mă ancora de peretele din dreapta, cel al dulapului închis, am tăiat bucățele de lemn egale cu lufturile riflajului și le-am lipit pe câte cinci rânduri. În total cincisprezece elemente, montate în trei tranșe, deci pe parcursul a trei zile.
Fac pe importantul
În ciuda abordării primitive ansamblul e suficient de țapăn, a rezistat bine-mersi și încă rezistă. Mai ciudat e aspectul de grătar care alternează cu aranjamentul mai curat de riflaj simplu al celorlalte etaje, însă altă cale rezonabilă nu prea era (ori cel puțin nu am găsit eu), deci zic bogda-proste și pentru atât.
Elementele de conectare
Pe parcursul celor trei zile, cât să nu stau degeaba, m-am ocupat și de ușile pentru cele două corpuri, executate-n același stil cu fronturile soldatului: tăiate dintr-o bucată, cu un mic profil aplicat pe față și un decupaj rotund pentru grila de aerisire.
Văzut din interior
În plus, pentru polițele mici din partea mai mult sau mai puțin centrală, am decupat dintr-un profil de colț (o plintă concavă mai exact) rămas de la primul tronson, și l-am montat în spate, sus și jos, atât din rațiuni decorative cât și pentru a nu impieta asupra peretului cu lucrurile depozitate.
Lucru la riflaj
Cât despre primul corp, rămăsese nerezolvată chestiunea picioarelor. Până la urmă am folosit un rest de cherestea rindeluită de pin, 80 x 40 milimetri în secțiune. Am tăiat două bucăți de 150 milimetri, le-am frezat muchiile pe trei laturi cu un profil sfert-circular și le-am fixat cu câte două șuruburi și o cisternă de adeziv. Nu-i vreun soi de savantlâc, dar suficient, ținând cont că tot ansamblul este și răstignit în perete.
Spatele dulapului
Singura dumă care mi-a prigonit cumva bucuria a fost faptul că o coloană, a doua din stânga, mi-a fugit în partea din față cam trei milimetri spre dreapta, mărind, desigur, cu trei milimetri lățimea dulapului. Din păcate… am constatat taman după ce am astupat cepii găurilor șuruburilor, deci am lăsat-o-n plata Domnului așa deplasată.
Corpul 2, finalizat
Misterul erorii a rămas multă vreme atârnat de grumazul meu, dezlegându-l din cea mai trivială întâmplare. Pe scurt, se poate întâmpla ca șuruburile acelea să tragă ușor componentele cum vor ele, odată ce sunt demontate elementele ajutătoare, cum ar fi menghine la unghi. De-atunci, dacă e vorba de piese mai mari, folosesc și dibluri ori biscuiți pentru aliniere.