Arhiva de etichete: favella

Chiar dacă e strâmtă, tot poți să bagi ceva-n ea (VII)

Cel de-al doilea corp era identic în ceea ce privește împărțirea cu diferența semnificativă de-a nu avea o poliță-n partea de jos, pe post de podea cum ar veni, întrucât avea să fie montată direct în continuarea primului corp, ca și cum ar forma împreună, laolaltă cu cel de-al treilea de altfel, o singură unitate.

Probă cu uși pentru primul corp

Probă cu uși pentru primul corp

Numita și pârâta deosebire ridica pentru lucrările imaginației două probleme de lămurit:

– conectarea și alinierea cu primul corp;
– consolidarea riflajului – neavând podea, riflajul nu avea decât un singur punct de sprijin, deci trebuia găsit o metodă alternativă pentru fixarea corespunzătoare.

Citește mai departe

Chiar dacă e strâmtă, tot poți să bagi ceva-n ea (VI)

Pentru cel de-al doilea tronson, grupul de rafturi-dulap aveam chiar mai puține idei decât pentru primul, anume doar dimensiunea generală (2300 mm – înălțime x 190 mm – adâncime x 1250 mm – lungime), faptul că trebuia, prin necesitate, să fie împărțit măcar în trei corpuri și să fie construit pornind de la șase polițe (cu dimensiunea 1250 mm x 190 mm), având câte un decupaj frontal la 45 de grade.

O mică privire către rezultatul final

O mică privire către rezultatul final

Toate celelalte aspecte – împărțirea fiecărui etaj din cele cinci rezultante, înălțimea etajelor și, într-adevăr, dimensiunile celor trei corpuri – au rămas deschise dezbaterii, o parte lămurindu-le abia la final, când am montat primul corp din cele trei. Mai era și problema sprijinului la podea, întrucât, în lumina experienței avute la montajul soldatului universal, picioarele clasice din comerț au cam ieșit din discuție.

Citește mai departe

Chiar dacă e strâmtă, tot poți să bagi ceva-n ea (V)

S-ar putea, într-un fel, spune c-am luat-o la propriu pe ulei. Cu alte cuvinte, după grunduire, am ales să finisez dulapurile cu ulei (operațiune cu deznodământ ușor în fara potecii scontate, nu din vina produselor folosite, ci din cauza așteptărilor mele). Mai exact, cu acest hard top oil colorat (oare-i ceea ce se numește danish oil?), din care-am luat pentru testare două nuanțe – nuc mediu, respectiv nuc închis – rămânând în final cu prima din ele.

De bine, de rău...

De bine, de rău…

Aminteam că așteptările mele nu au fost tocmai bine calibrate, e cazul să și detaliez. În primul rând, am făcut greșeala să-l tratez mai mult ca pe un lac, ipoteză de lucru complet greșită, mai ales din punct de vedere al penetrabilității, deși au unele caracteristici comune, cum ar fi formarea unei suprafațe dure și, judecând după solventul folosit, tind să cred că-mpart și unele componente chimice.

Citește mai departe

Chiar dacă e strâmtă, tot poți să bagi ceva-n ea (IV)

Această parte e cea mai frumoasă pentru că am greșit cel mai mult, nu genul de greșeală care poate fi amețită prin șlefuire, chituire sau alte asemeni procedee punctuale, ci mai degrabă acela ce, de-a lungul timpului, a dat naștere unui întreg repertoriu de zicale, proverbe și aforisme despre întinderea fascinantă a prostiei omenești, undeva-n vecinătatea unui cumplit meșteșug de tâmpenie al unuia bătut în cap precum berbecele la coaie.

Gata de finisaj

Gata de finisaj

Nefiind animat de suficientă inspirație câtă ar fi necesară pentru construcția elaborată a unei propice – fine și sofisticate – tensiuni dramatice, am să mă limitez a enunța, nu fără un strop de amărăciune studiată, că eu sunt protagonistul pățaniei și că isprava – căci, oricum ai da-o, este, totuși, o ispravă, așa cum -100 este totuși 100, doar că-n partea ailaltă a scalei – a necesitat demontarea și reconstrucția de la zero a celui de-al treilea corp.

Citește mai departe

Chiar dacă e strâmtă, tot poți să bagi ceva-n ea (III)

La cel de-al doilea corp mi-a făcut cea mai mare plăcere să lucrez. Poate și pentru că eram deja încălzit, poate și pentru că am prins mai toate apusurile de Iunie acolo și multe nopți de vară cu cer spuzind de stele, poate și pentru că a fost, în definitiv, ațâțătoare ca un fel de rebus foarte bine compus, pe care-l rezolvi pe sub bancă în timpul lecției de filozofie.

Regele peste domeniu

Regele peste domeniu

Fiind corpul din mijloc și, deci cel mai la-ndemână, se impunea să fie și cel mai versatil. În același timp, tot poziționarea însemna că va avea deopotrivă doar o treime din podea, precum și două treimi din tavan, pentru a se-mbina cu vecinii săi de jos, respectiv de sus, aspect complet banal în sine, însă pentru mine-ngrijorător, deoarece sunt (eu pentru mine) notoriu în a executa lucruri de acest gen de-a-ndoaselea în practic 80% din cazuri în care executatul de-a-ndoaselea este posibil. Este suficient să-mi distragă ceva atenția preț de-o nanosecundă și se creează premisele unui rateu de proporții biblice.

Citește mai departe

Chiar dacă e strâmtă, tot poți să bagi ceva-n ea (II)

După aspectele introductive să începem, așadar, cu primul corp, ce urma să constituie, din punct de vedere structural, baza întregului turn și, din punct de vedere funcțional, un loc pentru obiecte mai voluminoase. În particular, era destinat, în mare, diverselor articole pe care le folosesc frecvent în drumeții, inclusiv a rucsacului de 35 de litri. Mi-aș fi dorit să fi-ncăput ambele rucsacuri, dar a trebuit la un moment dat să renunț la idee pentru a putea rafina împărțirea spațiului disponibil. În definitiv, afară de anumite linii mari, întreaga daraveră a fost o nebuloasă lămurită pe măsură ce lucram.

Lovitura de-nceput

Lovitura de-nceput

Cum profilul coloanei de apă ar fi urmat să fie continuat de al doilea tronson, un sistem de polițe, corpul trebuia să stea cât mai aproape posibil de aceasta, ridicând astfel primul punct sensibil: deși este genul de asimetrie care-n general îmi zgreapțănă-n dosul minții chiar dacă n-o văd, panoul din stânga a avut nevoie de un decupaj pentru degajarea plintei egal în lungime cu latura coloanei + adâncimea profilului de plintă.

Citește mai departe

Chiar dacă e strâmtă, tot poți să bagi ceva-n ea (I)

Cu toate că afirmația se pretează la variate și savuroase depoziții filozofice de iarmaroc, mă refer de fapt la ceva mult mai banal, anume la debaraua mea. Evident, îmi place cum gândiți și, înainte de-a arunca cu piatra acuzației de click-momeală, insist asupra aspectului că debaraua chiar e strâmtă. Strâmtă și lungă, ceea ce, la fel ca-n alte aspecte ale vieții, necesită muncă, creativitate și un pic de durere pentru a o folosi la adevărata valoare.

Sistemul Favella, după finisaj

Sistemul Favella, după finisaj

Dimensiunea efectivă este de 2140 mm lungime cu 850 mm lățime și majoritatea vecinilor – dacă nu toți – de pe coloană au alipit-o dormitorului și au convertit-o în sufragerie. Dar mie mi s-a părut aiurea, pentru că apartamentul era bine grupat așa cum era: dormitorul mai aproape baie și sufrageria mai aproape bucătărie. E cumva logic și normal să fie așa.

Citește mai departe