Pute nu doar a război, ci și a faliment și nu doar în România, ci-n toată Europa. Și probabil că pute a război pentru că pute-a faliment. Dans tous les cas, una din aromele bizare și sintetice este acel Savings and Investments Union prin care s-ar vrea atragarea economiilor cetățenilor Yevropeyskiy Soyuz spre investiții. În ce? În ce decide l’Ursulle și probabil că la fel de transparent, că doară suntem dictatori comuniști europeni, nu animale.

Nu, Vegas e pentru săraci

Entuziasmul vis-a-vis de acele economii, manifestat ca și cum ar fi ale lor, mai exact ca unul rămas fără bani ce găsește 50 de lei într-o carte uitată pe un raft, venind de la aceiași oameni ce-au negociat pe sub masă diverse contracte pentru leacuri de tuse și au vrut să-i omoare cu foamea pe cei neînzemuiți, ar trebui să stârnească îngrijorări indiferent de cum sunt formulate propunerile pentru Prostimea Educată ® ce-abia așteaptă să le soarbă vorbele iluminatoare.

Și fiindcă lipitorile nu circulă niciodată singure, la noi, de câtva timp se tot face atmosferă ideii de creștere a taxelor și impozitelor, bunăoară de către Hipopotamul Pipi, ce suflă marxism în toate pânzele sus, precum și cumătrul de la Terapia, care-a venit cu un discurs de genul unde s-a dus mia ducă-se și suta sau ceva. Nimic altceva decât un nou exemplu că sătulul nu crede niciodată flămândului. De fapt toată această propagandă pro-taxe este atât de nerușinată încât și foaia de extremă stânga Gay4Media a trebuit să iasă la rampă și să protesteze. Mă întreb oare: cum de-au trădat Cauza?

Le Sourcil Unique însuși s-a produs în câteva câteva rânduri, spunând că s-ar putea să fie nevoiți să crească taxele și impozitele – adică, se-nțelege, ei nu vor, dar TREBUIE. Aici măcar și cred că este sincer: a fost o campanie lungă și TREBUIE mulțumite toate părțile ce-au contribuit și i-au tămâiat cu nădejde și temei, deci adio reformă (iar acest veritabil cor tragic nu e ca și cum nu o să suțină ideea de taxe și impozite că altfel le cad dinții de foame).

O campanie lungă, așdar, susținută de mulți lăutari, de toate felurile, fiecare cântând și lăudând Cauza după priceperea sa și prin față și prin dos, ba chiar și pe nas, încununată cu o veritabilă pișcotăreală împărătească presărată cu malahie fotografică și farfurii cu mămăligă.

Bașca faptul că, la urma urmei, de unde iei cel mai sigur bani dacă nu de la proștii care oricum dau? Mai ales când rușii galbeni – știți voi, ăia de susțin că România a ocupat Bucovina de Nord – trebuie finanțați chiar dacă țara ți-e falimentară, devastată de inundații, lăsând de compromis inclusiv un obiectiv strategic. Totul pentru Cauză, mai ales a altora, să nu fim putiniști și să emitem vreo pretenție de taxele noastre!

Măcar ne putem săra sufletul cu faptul că Abac Împărat, cel în vremea căruia deja căprioara pulpa dreapta spate și-o oferă toată, nu este nicidecum omul sistemului și nici n-are porniri asemănătoare, poate, fie, doar din întâmplare, mai cu seamă în ceea ce privește cenzura conform normelor europene pentru libera exprimare, exprimată clasic prin: informați-vă doar din surse oficiale. Deși pe baza aceastei propensități aș putea să-l confund mai degrabă c-un tocilar ranchiunos și găunos, iar nu c-un lider luminat, aș zice mai bine să n-o fac.

Și acum, dacă-mi permiteți, încă o exclusivitate, o frântură video din înregistrarea apelului dintre Le Donald și Abac Împărat: