Motto
Troțkineta fuge, nimeni n-o ajunge
Are dor de ducă, parc-ar fi nălucă

După ce m-am rugat de ei să-și repare sistemul de plată astfel încât să le pot plăti abonamentul, Vimeo s-a depășit pe sine, cu următorul mesaj:

Avem vești excelente pentru tine: înlăturăm limita săptămânală a ceea ce poți încărca și-ți dăm acces nelimitat la cei 250GB spațiu total de stocare, fără vreun cost suplimentar.

Și apoi continuă prin a spune cât de angajați sunt ei în satisfacția clienților și-n furnizarea de plus valoare printr-o experiență stelară, nu mai insist că vă umplu rozeta de lacrimi.

O, pașă, cât de darnic darnic ești! Dar înainte nu aveam acea limită de 250GB, aveam doar o limită săptămânală. Apoi au fost ambele restricții, acum e doar cea globală. Genul acesta de coafări corporatiste, însă, au fost întotdeauna treburi de amatori: ar trebui să ceară o șezătoare cu reprezenții guvernelor să-nvețe meserie, căci, dacă nici dânșii nu știu, nimeni nu știe.

–

Coincidență sau nu, ne aflăm în plină campanie de spălare și plasare chirugicală a ideii de sporire a taxelor. Și fiindcă avem de-a face cu un context mai degrabă gingaș, taxele acestea nu trebuie doar acceptate, ci și fie iubite, fie văzute ca o penitență de către cetățeanul de rând.

E greu de spus care măsuri sunt de luate în serios și câte sunt cu bună știință fumigene. Însă esențialul este că cineva s-a gândit la ele, indiferent de disponibilitatea de-a le și pune numaidecât în practică. Iar dacă s-a gândit, se va mai gândi. Bunăoară, pecinginea taxei pe tranzacție mi s-a părut suficient de bine elaborată ca măcar să ne îngrijorăm preventiv:

O micro-taxă de doar câțiva bani pe fiecare tranzacție va aduce 50 de miliarde de lei anual pentru sănătate publică, educație și infrastructură. Aceasta va permite României să reducă deficitele și să investească în viitorul nostru, fără majorări semnificative de alte taxe.

Dacă este încadrată ca un act patriotic – o contribuție minusculă pe care fiecare cetățean o aduce pentru binele comun – oamenii ar putea privi măsura cu mai multă îngăduință și chiar mândrie. (aici).

Nu se știe neapărat de unde a venit, pare că pe filiera Cotrocenilor, ceea ce nu-i musai un lucru surprinzător, mă și aștept să transpire de-acolo coșcogeamite șarlatanii impertinente armonizate cu valorile europene, scuipați în obrazul celor ce-s suficienți de nerușinați încât să crează că sunt stăpâni pe banii câștigați onest.

Pentru că războiul trebuie purtat pe mai multe fronturi, a apărut în Hotnews, foaia pro-europenilor de pripas, un articol ce invită cetățenii la samokritika privitor la vina purtată pentru situația economică a României, scris de un cumătru care-a mai călcat a socialist și-n alte rânduri.

Deși degajă un nerușinat miros de intoxicare la comandă menită a transfera suficient de multă vină asupra cel puțin unei părți din populație, astfel încât să nu mai cârtească la anunțarea măsurilor de spoliere salvare, este foarte posibil ca autorul să fi căzut de pe troțkinetă și să fi făcut buba la cap, rezultând un soi de sinceritate inopinată.

Oricare-ar fi motivul, întrebarea este bună, căci ne permite (mai apoi o să ne forțeze) să ne confruntăm cu fantomele trecutului atât de recent încât încă e prezent: pandemia și războiul dintre rușii galbeni și rușii roșii. Și de-aici decurg cel puțin trei întrebări:

– câți bani de la stat a luat industria ospitaliății (sic!) în pandemie?
– câți bani de la stat a luat presa în pandemie?
– câți bani s-au dus pe diverse forme de susținere a războiului?

Toate trei sunt vaci sfinte în teologia Lumii Bune © (din care opera menționată face parte) și, ca orice vacă sfântă, nu acceptă contestație; însă nu eu am pus întrebarea dacă nu cumva suntem și noi de vină, ci ei. Vestea proastă este că pe sumele detaliate mai jos toata Lumea Educată ® va înghiți răspunsul (și revelația ce-i succedă) cu oarecare ghionturi și zgârieturi pe esofag, pentru că au legitimat toate abuzurile ce-au necesitat finanțare.

Și nici măcar nu am ambiția să văd câți bani au fost cheltuiți în total, fie direct (miliardul de euro aruncat pe zeama obligatorie de prisos, ca să iau un exemplu aleatoriu), fie indirect (pentru că nimeni nu s-a obosit să evalueze pagubele colaterale produse, ce timp și ce măsuri ar fi necesare pentru amortizarea sau compensarea lor), altfel sumele pandemice ar fi fost mult mai mari.

Motivul pentru care discuția e relevantă e că Lumea Educată ©®™ vrea mai mult Stat, inclusiv pentru rezolvarea problemelor ridicate de prea mult Stat, iar asta înseamnă cheltuieli nu liniare, ci probabil exponențiale.

Acesta este probabil și punctul în care vreun Om Educat și de Bine ™ ar putea să mă acuze de uatăboutism, adică acea fentă pusă-n operă atunci când nu-i convin căile curioase apucate de logica (și consecințele logicii) lor. Deci acuzele pot fi ignorate, nu fac nici cât o rolă de curpapir.

Câți bani a primit presa în pandemie?

Conform raportului întocmit aici, la finalul lui Mai 2021, fuseseră plătiți 141 milioane de lei, aproximativ 28 milioane de euro la cursul de azi. Ca să fim rezonabili, în termeni absoluți nu este o sumă extraordinar de mare, dar este cu mult mai mare decât suma normală de ZERO lei.

Cu acești 141 de milioane de lei s-ar fi putut face aproape 4 lucări similare cu centura ocolitoare a Mihăileștiului, pe drumul București-Alexandria. Sau s-ar fi putut amenaja complet acel drum astfel încât să aibă mai mult sectoare de măcar 2+1 benzi, măcar pe urcări. În schimb, acești bani au fost folosiți pentru tocmirea unor mercenari iezuiți.

Și, că veni vorba, oare foaia Hotnews, adică MediaBit Software SRL, cât a luat? Să inspectăm într-un raport întocmit de sursa menționată anterior:

Cam puțin

Un total de 282.520,96 lei. Puțin. Foarte puțin. Oare suficient de puțin cât să nu te simți vinovat?

Câți bani a primit industria ospitalității în pandemie?

Banii încasați de HORECA sunt un subiect foarte drag mie. Suma finală efectiv plătită a fost de numai 2.133.403.262 lei. Din nou, nu-i foarte mare, e doar podul de la Brăila sau o multitudine de poduri noi de cale ferată refăcute astfel încât să nu mai aibă limita de viteză de 5 la oră. Pe scurt, o bagatelă. Important e altceva: la fel ca-n cazul presarilor, e cu mult mai mare decât suma normală de ZERO lei.

Câți bani au fost cheltuiți pentru rușii galbeni?

Cum e cea mai sfântă vacă dintre toate (fiindcă e și cea mai nouă), se cade să aibă și cea mai mare sumă: 1.32 miliarde de euro, conform unui institut din Kiel. Pus în context, prin taxa aceea pe tranzacții se visează la 50 de miliarde de lei rezultați din jefuirea populației, puțin sub 10 miliarde de euro. Acești 1.32 de euromiliarde, bani cheluiți în timp ce statul se împrumuta ca un marinar beat, sunt mai mult de 10% din suma aceea.

–

Dar oare în campanie au fost buni banii ăia folosiți pentru propaganda extremei stânga? Dar oare cât am sărăcit prin inflația reală? Când tot tu ești scos de responsabil pentru situația țării (în timp ce alții fie mâncă de la Stat, fie își păstrează privilegiile), e foarte potrivit, chiar un punct de onoare, să scoți toate aceste sume – până la centimă, bani aruncați pe fereastră – și să le bagi în nasul ălora ce-au texte pe banii tăi. Merg și mai departe: îți poți permite luxul de-a observa că falimentul statului este mai binevenit decât falimentul societății, iar cele două nu sunt același lucru.

Dar tu, tu când ți-ai cerut ultima dată scuze pentru deficitul Țării tale și când ți-ai făcut samokritika pentru asta?