Arhiva de etichete: valea jiului de vest

Copiii Godeanului (V) – Rămâne pe altădată

Dimineața fu atât de dulce cât poate fi o dimineață, aduse cu dânsa, pentru mine, și-un duș rece, în același loc, două cafele tari și multă baie de soare. Fu aproape dureros să fim nevoiți să facem bagajele și să plecăm; pe de altă parte, să nu uităm că, pe măsură ce dimineața se desfiripă și se dizolvă-n ziuă-n toată legea, e mai bine să te găsească pe drum decât tot lângă pat, dacă vrei ca seara să te găsească-n pat și nu pe marginea drumului.

Pe Lăpușnicul Mic

Pe Lăpușnicul Mic

De la refugiu există Crucea Roșie care coboară spre lacul Gura Apelor pe culmea Branu și mai există o potecă, nemarcată, dar excelent întipărită pe teren, care duce, pe-aceeași vale de sub șaua Branu, până-n valea Lăpușnicului Mic, apoi pe malul stâng, tot spre lac, intersectând Crucea Roșie.

Citește mai departe

Copiii Godeanului (III) – Consommé

Muzica
Zoe Keating – The Path

Era August și soarele nu mai avea atâta înrâurire asupra compoziției zilei, dar tot deținea o majoritate confortabilă. Mașina-nghițea nesătulă kilometri pe autostrada pustie și abia pe la Pitești mijise o lumină slabă ce abia prididea să destrame întunericul. Ursu îndruga ceva spiritual în dreapta mea, nu prea puteam să-l urmăresc căci savuram pe deplin drumul liber. Aproape că mi-a părut rău să fac pauză la Horezu, însă trebuia făcut și plinul.

Culmea Godeanului lângă vârful Paltina

Culmea Godeanului lângă vârful Paltina

După blitz-tura din Godeanu de numai cu o lună înainte găsisem amândoi patru zile libere să explorăm muntele mai pe îndelete, de data aceasta dinspre valea Jiului de Vest, dacă nu din alt motiv măcar pentru a evita să-mi mai chinui Nărăvașa pe drumul acela unde dracul însuși a rupt a rupt trei perechi de încălțări până să-l străbată și tot și-a rupt piciorul drept de și-acum șchioapătă.

Citește mai departe

O aventură meridională: cheile Sohodolului, pasul Jiu-Cerna și Mica Dunăre

Piticul a luat naștere datorită lui Alex, care în Aprilie 2012 a făcut o tură mai lungă ce a traversat cheile și valea Sohodolului. Aproape 5 luni mai târziu, în August am reușit să ajung și eu acolo. Inițial am conceput un traseu diferit de al lui, care nu cobora pe valea Cernei, până în Herculane, ci traversa munții înapoi spre Padeș, pe la Valea Mare, numai că nu am reușit să ne ținem de acest plan.

Cheile Sohodolului

Cheile Sohodolului

Cum este un traseu dificil, am luat trenul de noapte IR1821 până la Târgu Jiu, pentru a avea la dispoziție două zile complete. Sosind tocmai de la Mangalia, acest tren a strâns o oră întârziere și, în loc să plecăm la ora 23:30, am plecat pe la 00:30. Mai mult, vagoanele au fost toate pline ochi și abia am încăput cu tot cu biciclete. Cu somnul a fost și mai greu: unii – mai inventivi – au reușit să pună geană pe geană o oră-două, însă eu și restul am stat treji toată noaptea.

Citește mai departe