Grăiește o vorbă din bătrâni că, atunci când e să ai ghinion, dai de cuie și-n pizdă. În schimb, se zice mai rar (și mai mult șuierat decât vorbit) că, atunci când e să-ți iasă, îți iese vrei, nu vrei. Astfel, ca și cum aș fi avut gura aurită, acel râmâne pe-altădată a dat peste mine prin intermediul lui Renato, cu ideea șugubeață a unei drumeții de șapte zile prin Godeanu, atingând cam toate dorurile mele sufletești ridicate-nspre culmile adevăratului centru al Țării.
Chiar șapte zile nu aveam, dar de patru tot m-am putut scotoci prin buzunare. L-am sunat, am renegociat traseul astfel încât să putem acoperi-n primele zile anumite părți și-a rămas să merg cu ei de Sâmbătă până Marți, urmând să urcăm pe cracul Oslea Românească. Desigur, în practică sunt doar două încadrări fezabile: una la Est de pasul Jiu-Cerna, de la Câmpușel, alta cea de față, cu plecare din Cerna-Sat.
