După aspectele introductive să începem, așadar, cu primul corp, ce urma să constituie, din punct de vedere structural, baza întregului turn și, din punct de vedere funcțional, un loc pentru obiecte mai voluminoase. În particular, era destinat, în mare, diverselor articole pe care le folosesc frecvent în drumeții, inclusiv a rucsacului de 35 de litri. Mi-aș fi dorit să fi-ncăput ambele rucsacuri, dar a trebuit la un moment dat să renunț la idee pentru a putea rafina împărțirea spațiului disponibil. În definitiv, afară de anumite linii mari, întreaga daraveră a fost o nebuloasă lămurită pe măsură ce lucram.

Lovitura de-nceput

Cum profilul coloanei de apă ar fi urmat să fie continuat de al doilea tronson, un sistem de polițe, corpul trebuia să stea cât mai aproape posibil de aceasta, ridicând astfel primul punct sensibil: deși este genul de asimetrie care-n general îmi zgreapțănă-n dosul minții chiar dacă n-o văd, panoul din stânga a avut nevoie de un decupaj pentru degajarea plintei egal în lungime cu latura coloanei + adâncimea profilului de plintă.

Panoul din dreapta, degajarea plintei

Mai departe, știam deja că-n debara podeaua este obscen denivelată, chiar și după turnarea șapei, motiv pentru care-am ales picioarele cu cea mai lungă cursă din câte am putut găsi, în limitele constrângerii că trebuiau să fie metalice. Că s-au dovedit insuficiente pentru a prelua întreaga denivelare, asta e altă poveste, însă spațiul astfel creat dedesubt se cerea exploatat și, după cum am menționat anterior, am mers pe un sertar suspendat.

Dă-o cu cracii-n sus

Ce n-am menționat, în schimb, este de ce. Pe de o parte, de dragul provocării (ce draima, termen nu aveam), însă, pe de altă parte, era și cea mai logică opțiune, ținând cont că:

– nu doream să las golul la vedere;
– era prea înalt pentru o plintă;
– să-l folosesc ca atare oricum era doar pe jumătate util, având în vedere lucrurile pe care-ar fi urmat să le stochez.

Scheletul interior

Este la fel de adevărat că un sertar suspendat ar fi erodat consistent din volumul utilizabil prin simplul fapt că trebuie rezervat loc și pentru caseta de susținere. Personal, nu m-a deranjat sacrificiul acesta, pentru că sertarul a ajuns un excelent depozitar al lucrurilor mici.

Oarecum probă de asamblare

Și, într-o notă subiectivă, mi-au plăcut mereu elementele, insolite, neașteptate care (ce-i drept și prin natura lor) fac memorabil un obiect sau o întâmplare. Ca să-nțelegeți la ce mă refer, chiar și acum, după ce folosesc turnul de aproape 4 luni, mă amuz zicându-mi: ah, ia te uită ce trăznaie mi-a trecut prin cap cu sertarul ăsta. Tu l-ai făcut, dar și pe tine te surprinde, ăsta e șpilul.

Esențialul gata

Să ne mutăm acum la interior, între plafonul intermediar (care-l separa de locașul sertarului de sus) și podea (pe care-s montate piciaorele). A rezultat un spațiu rezonabil de mare, pentru care aveam de ales între:

– a-l lăsa complet netocmit, aruncând acolo lucruri claie peste grămadă șuierând a sărăcie;
– a-l împărți pe din două (stânga-dreapta) și-atât;
– a-l împărți pe din două (stânga-dreapta) și, mai apoi, una din jumătăți, la rândul ei, tot pe din două, numai că 1/3 – 2/3.

Caseta pentru sertarul de jos

Am mers pe ultima variantă și mai degrabă din rațiuni structurale, nefiind tocmai sigur cum are să se poarte-n timp un ansamblu atât de adânc. A existat, negreșit, și un argument practic: ce pierd prin reducerea dimensiunii maxime a lucrurilor ce pot fi acomodate, câștig prin versatilitate. Per total, a fost o alegere inspirată.

Sertarul de sus

În spate am închis cu placaj de 5 milimetri, tot de plop, la fel ca-n baie, dilema a fost în față: să fac o singură ușă, din stânga-n dreapta sau două uși mai mici? Îngustimea debaralei a lămurit problema scurt și la obiect: o ușă lungă ar fi-nsemnat că trebuie să mă dau mai în spate ca să-nchid și să deschid – cam peste mână, aș zice; în schimb, două uși la jumătate, adică aproximativ 250 milimetri fiecare, mi-ar fi permis să operez în condiții normale.

Ușile

Într-un fel a fost o provocare să lucrez cu ceva atât de adânc și înalt și, mai cu seamă, atunci când am dat decupajele necesare: pentru plintă, precum și pentru profilele treaptă de sus. Surprinzător, lateralele mi-au ieșit din prima și, cu riscul de-a părea prezumțios, c-o timidă marjă de eroare. Cum astea erau cele mai critice, am putut continua mai relaxat, mai pe zenuri și parazenuri.

Sertarul de jos

De asamblat, am asamblat de jos în sus și de la interior spre exterior: pe panoul de fund am montat mai întâi panoul despărțitor interior median, apoi cel pentru despărțirea jumătății din stânga, apoi lateralele și, în sfârșit, plafonul intermediar. Plafonul real, cel mai de sus, care ocupă doar 2/3 din adâncime a fost montat abia după ce am calat și montat și sertarul de sus, deodată cu sertarul de jos.

Și proteza sa

Stând ciucit și contemplând vastitatea interiorului, ce mi-a dat prin cap – deh, năravul din născare leac nu are – și mi se pare c-a adăugat un strop de personalitate, a fost să montez la toate muchiile interioare din spatele corpului, precum și la muchiile interioare transversale ale sertarelor, un profil decorativ sfert-circular concav. A fost nevoie de-o țâră de-ndemânare (care se găsește greu când e puțină), de cuie potrivite (mai precis, ținte pentru tapițerie) și de-un ciocan pe măsură, dar… a schimbat complet aerul.

Locașurile pentru grile de aerisire

Pentru sertare am luat glisiere tot de la GTV, tot din acelea late, cu amortizor, de exact 50 de centimetri lungime, cu extracție parțială. Nu mai țin minte exact cât, cred că vreo 30 de centimetri. Ce vă pot spune e că, în funcție de lungimea de extracție am secționat sertarele pentru a oferi mai multă susținere fundului, confecționat tot din placaj de 5 milimetri.

Sertarul de jos, funcțional

La fronturi am folosit pentru prima oară un adaptor pentru forarea găurilor de balamale și m-a ajutat întrucâtva să le dau uniform, chiar dacă nu prea face lux de cine-știe-ce finețuri, cum ar fi un ghidaj care să te-ajute să aliniezi vârful frezei la verticala pe care vrei să se afle centrul găurii. Mă rog, după 3-4 găuri te obișnuiești să le plasezi la ochi destul de precis.

Plafonul

Pe final, însumând vizual fronturile sertarelor și ușile, se contura o-ntinsă suprafață pervers de monotonă. Mânat parcă de-un demon al cochetăriei, aș fi aplicat ceva pe ele; fără doar și poate ceva simplu, orișicât, musai să rupă ceva netedul suprafeței. Căutând rapid prin vreo trei magazine, m-am oprit, în cele din urmă, la Hornbach, pe un profil drept folosit la montarea tapetului (cică), numai bun ca lățime – 30 milimetri. Din el am decupat și aplicat (adeziv + aceleași ținte de tapițerie) o pereche de săgeți ca și cum ar defini un vag yin si yang:

– una pleacă de la marginea de jos a ușii, având capătul în dreptul butonului sertarului de sus;
– cealaltă pleacă de la marginea de sus a ușii, având capătul în dreptul butonului sertarului de jos.

Plafonul montat

Apropo de butoni, mi-a luat multă vreme să-i aleg, cred că mai aveau puțin și mă scoteau, de teamă, cu miliția din raionul cu butoni. Trebuiau cumva să fie și simpli, și necomuni, și potriviți cu grilele de ventilație, nici mici, nici mari, nici lați, nici înguști, găsește-i dacă poți. Cu toate astea, i-am găsit și, deși seamănă cumva cu un coi topit ce se prelinge, rămâne cea mai bună variantă, împrumutând ansamblului un strop de erotism prețios.

Tot sertarul de jos, că prea îmi place

–

Pe execuția-n sine nu m-am oprit prea mult pentru că, pe de o parte, n-am lucrat cu scule noi (adaptorul acela pentru balamale a fost singura noutate, în rest m-am folosit de sculele de dinainte) și, pe de altă parte, totul a mers suspect de bine, afară de faptul c-am lucrat pe-o căldură de zici că eram un fochist în Iad.. Sau… aproape totul. Fiindcă evident că ceva trebuia să nu meargă, blestemul s-a așezat, de data aceasta pe sertarul de jos.

Fratele meu alb, să știi că prostia, atunci când te-agață, are și cuirasă: n-am reușit și pace să-i execut lățimea cum trebuie (fie am calculat-o greșit, fie corect, tăind greșit), ba chiar l-am reconstruit o dată. Până la urmă am tăiat o proteză de 5 milimetri, am lipit-o pe una din părți și abia pe acea proteză am montat glisiera.