Arhiva de etichete: cazanele mici

Castelul, Semmeringul și mâța din pod

Am întocmit în faptul lui Septembrie, un Septembrie de-acum câțiva ani, un plan de călătorie pe trei zile, pornind de la regretul mamei că n-apucase până atunci să vază Castelul Corvinilor. Deși văzui suficiente pietre cât să nu mă mai dau așa de mult în vânt după ele, exista un veritabil potențial pentru ceva dileală românească, dincolo de posacele tomuri ce-nșiră patru mii șapte sute treizeci și două atracții turistice.

Dunărea la Coronini

Dunărea la Coronini

Așadar, într-o zi de vineri, am plecat de cu dimineață din Rio de Alejandria pe direcția Craiova și mai departe spre Târgu-Jiu. Înțeleg că acum au rezolvat cu E70 și-n județul Olt, dar pe-atunci era lăsată oarecum în construcție, cu porțiuni înguste și alte diverse capcane menite a face drumul mai puțin plictisitor. Soarele încă pișca cu obidă, iar aerul condiționat a funcționat non-stop la parametri optimi.

Citește mai departe

Halcyon

Se aude fluierul controlorului, iar la scurt timp măgăoaia emite un semnal prelung ca un urlet de pradă, apoi se urnește leneș, cu o zvâcnitură. Roțile calcă ușor peste șinele pline de riduri și gropițe – ca și cum n-ar vrea să-și strice lucitoarele bandaje. Croșetează cu aceeași teamă labirintul de macazuri controlate de o mână nevăzută ce se plimbă – probabil neobosit – peste claviatura unui calculator în timp ce ființa umană de care este atașată soarbe cu o față buhăită dintr-o cană de cafea.

Apus la Coronini

Apus la Coronini

Garnitura cărată în spinare de aceste roți părăsește, într-un târziu, Gara București Nord, în timp ce dinamurile antrenate de aceleași discuri metalice trimit fluxuri ordonate de electroni către diversele componente electrice ale vagoanelor: lumina albă și rece a becurilor o completează pe cea naturală, iar aerul condiționat tușește leneș, deși este absolut inutil în răcoarea unei dimineți la final de Aprilie Nebun.

Citește mai departe

Drumul Dunării 2011 – Ziua a III-a – Cazanele și alte frumuseți

Deși deranjați de vuietul de-afară, am dormit foarte bine. De dimineață, tovarășii noștri de ocazie s-au întors în Moldova Nouă pentru a-și rezolva o problemă cu cardurile, iar noi am pornit mai departe, spre Eșelinița.

Fericire mare nu a fost nici pe capul nostru, deoarece a trebuit să mergem cu același vânt din față, devenit deja lait-motiv. Când am pornit la drum l-am simțit atât de tare încât îmi imaginam că poate târî o corabie pe uscat. Totuși, atunci când nu cade, pică, așa că Șuierilă a fost redus la tăcere de către frumusețea brută a traseului.

La drum pe Clisura Dunării

La drum pe Clisura Dunării

Citește mai departe