Arhiva de etichete: cicloturism

Cu bicicleta pe potecile de MTB ale Transilvaniei

În principiu și gospodărirea are limitele ei. Având în vedere că niciodată nu se termină treburile, atunci înseamnă că, teoretic și practic, poți bine-mersi să te lepezi două zile de ele, poți chiar să le lași în drum, că, spre deosebire de parale, răspunderile nu ți le ia nimeni, la fel cum toți se bagă-n față la coadă la ghișeu dar nimeni nu sare rândul să ia bilet de la madama cu coasa.

Octombrie, așadar...

Octombrie, așadar…

Pe Andrei îl mâncau picioarele să-ncerce și altceva decât drumuri forestiere sau de tractor, pe mine – mutat fiind de aproape o lună din casa aflată-n renovare – mă scărmăna cam peste tot să fac orice altceva decât supervizare de șantier, deci, într-un week-end ce părea potrivit, am luat trenul spre Rupea pentru două zile peste dealurile și prin pădurile Transilvaniei.

Citește mai departe →

Himere subcarpatine – la Predeal, un pic altfel, un pic altundeva

Vă luai cu mine și plecarăm din Mizille doar s-avem unde și de unde să ne-ntoarcem. Și, dacă tolerați un pic de monotonie, o să urcăm tot prin Tohani, pe unde aveam impresia că nu mai urcasem, păstrând simultan un sentiment c-am mai dat pe-acolo și nu într-o viață anterioară.

Scormonind prin fotografii și prin filmări mai vechi am reușit să reconstitui un traseu ce-l credeam un pic altfel: Mizil – Valea Călugărească – Tătaru – Gornet-Cricov – Matița – Șurani – Predeal – Vălenii de Munte în loc de corectul Mizil – Tohani – Marginea Pădurii – Glod – Sângeru – Matița – Șurani – Predeal – Vălenii de Munte.

Citește mai departe →

Col de Mizille

De pe semețele culmi ale Munților Bărăganului, unde aerul este rarefiat, se poate vedea un punctișor ce decorează rama subcarpatică la jumătatea distanței între Ploiești și Buzău. Poate doar ți se pare, poate că lipsa de oxigen îți joacă un sofisticat renghi, dar permite-mi să-ți dau o mână de-ajutor și să-ți confirm, ai dreptate: acela este Mizilul.

Gara Mizille, Iunie 2023

Gara Mizille, Iunie 2023

Acel orășel are două proprietăți importante și una oarecum secundară: este la doar o oră și un sfert de mers cu acceleratul din București, este situat la poalele Subcarpaților de Curbură deschizând (ori închizând) o multitudine de trasee dichisite de ciclism și are o gară cochetă, chiar dacă decrepită și lăsată de izbeliște ca majoritatea gărilor, transformate din temple în ceva mai imund decât un tripou de cartier.

Citește mai departe →

Turul Carpaților Orientali – Ziua a IX-a – 27 Iulie 2012 – Lacul Sfânta Ana – Târgu Secuiesc – Chichiș

Trezitul a fost suficient de dificil din cauza creșterii-n greutate a capului până puțin sub două tone. A fost singura mea experiență de până acum în domeniul gândirii și simțirii pro-europene. Nu o regret musai, este utilă, începi cumva să ai milă pentru susținătorii de vază al acestui nou tip de comunism, însă n-aș repeta-o și n-aș recomanda-o semenilor mei normali – este foarte dificil să te miști, ești foarte irascibil și trece greu, foarte greu.

Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfânta Ana

Noroc cu cei doi amici din ajun, întrucât ne-am împrumutat din nou pentru un mic dejun și-o cafea. Apoi am coborât tuspatru, purtați de drum și gravitație, până-n buza lacului Sfânta Ana. Cum boxerii de ciclism aduc oarecum a slipi și sunt la fel de ușor de uscat, ne-am bălăcit fără altă ceremonie prealabilă, bălăceală ce-a avut darul de-a ne-nlătura și ultimele rezidurii nevralgice din vârful deblelor.

Citește mai departe →

Turul Carpaților Orientali – Ziua a VIII-a – 26 Iulie 2012 – Pasul Bicaz, Tușnad, sus la Sfânta Ana

După una scurtă, vine una lungă. Ar trebui să mă antrenez mai mult, apropo, să pot presta din nou la nivelul acesta, având în vedere că-n ultima vreme i se tot supraîncălzesc ovarele Ursulei și-i vin tot felul de idei crețe. Ba încă se zvonește că are puterea de-a provoca pene de curent la distanță și nu știi cum mâine-poimâine te trezești cu mașina oprită-n trafic.

Boschetar în Tușnad

Boschetar în Tușnad

Așadar, o zi lungă, căci despre aceasta e vorba, fără vreun fel de intenție apriorică, pur și simplu așa s-a-ntâmplat. Am plecat din Lacu Roșu de cu dimineață, cu hainele-nșirate la uscat pe rucsaci, coburi, cadru, căci le și spălasem în ajun. Trebuie să fi fost o apariție tare insolită pe coborârea-n viteză a Pasului Bicaz, spre Gheorghieni. Până la intarea-n oraș, se și uscaseră.

Citește mai departe →

Turul Dunării 2013 – Versiunea revizuită și abreviată (I) – Pregătiri, Oravița – Belobreșca – Cozla

În 2013 o asociație, ROI, a organizat o recunoaștere a variantelor de trasee care pot fi întreprinse cu pornire din zona malului românesc al Dunării. A fost de fapt un efort româno-bulgar, în sensul că echipele s-au format, pe cât posibil, jumătate din români, jumătate din bulgari. Dacă nu mă-nsel, finanțarea a fost atrasă prin niște programe europene.

Turul Dunării 2013

Turul Dunării 2013

Mi s-a părut interesant proiectul, așa că, atunci când mi s-a propus, m-am implicat și eu, mai ales că parcursesem Dunărea de la Baziaș la Călărași cu doar doi ani înainte. Dacă ar fi fost o simplă repetiție, cu tot interesul accentuat pe care încă mi-l suscită zona… m-aș fi limitat doar la sfaturi, însă, fiind vorba de mai multe echipe, a fost un demers nu doar extensiv, ci și intensiv, adică toate echipele ar fi acoperit întreg terenul de joacă, iar fiecare echipă-n parte ar fi aprofundat anumite aspecte sau locuri, unele situate și la distanță de aproximativ 60km de cursul Dunării.

Citește mai departe →

Roasted and salted

Podișul Dobrogei Centrale. Cald, arșiță, atât de arșiță încât acolo se simt bine doar fochiștii din Iad veniți în vilegiatură, dar de ce să lăsăm asta să ne strice avântul muncitoresc? Luarăm, deci, primul tren rapid al dimineții spre Medgidia, apoi o legătură către Târgușor, pentru o tură cu bicicleta pe direcția Târgușor – Casimcea – Corugea – Beidaud – Baia.

La ieșire din Beidaud

La ieșire din Beidaud

În tren, Ursu-și luă micul dejun. Mă uitam la el un pic dat pe spate – mâncarea arăta atât de rău încât cred că era radioactivă. Era tulburător și doar s-o contempli cu privirea, ce să mai vorbim de mâncat? Totuși, unii o mănâncă.

Citește mai departe →

Prăpăstioase frumuseți prin Cheile Zărneștiului

La poalele masivului Piatra Craiului găsim Zărneștiul, un mic oraș de provincie, situat la nici 30 de kilometri de Brașov. Printre altele, este locul de naștere al celebrului tenor român Ion Piso și se poate mândri cu unele din cele mai frumoase locuri din țară.

Unul din acestea este canionul Cheile Zărneștiului (sau Prăpăstiile Zărneștiului, cum mai este numit), săpat de Râul Mare, unul din afluenții Bârsei, râul care traversează orașul. Am auzit multe povești despre acest loc (care se pare că a polarizat foarte multă atenție de-a lungul timpului) și mi-am dorit mult să-l vizitez, mai ales după ce am savurat niște cadre de-a dreptul impresionante găsite pe internet.

Prăpăstiile Zărneștiului

Prăpăstiile Zărneștiului

Citește mai departe →

Valea Doftanei – Traversând Carpații prin Pasul Predeluș

Există două puncte foarte cunoscute prin care se poate trece dinspre Brașov spre Sud, spre Câmpina și mai apoi spre Ploiești: pasul Predeal (traversat de DN1) și pasul Bratocea (traversat de DN1A). Între ele, limitând la Est Munții Baiului de Munții Grohotiș, se mai află o altă variantă: pasul Predeluș, situat pe valea Doftanei.

Deși pe hartă marcat ca drum județean, acesta este un drum pietruit la origine. Spun la origine pentru că actualmente se află pe alocuri într-un stadiu avansat de degradare: șleauri, bușteni căzuți și noroaie consistente. Acest lucru îl face neprietenos cu mașinile și un traseu perfect pentru bicicliștii și motocicliștii dornici de puțină aventură.

Urcând spre Pasul Predeluș

Urcând spre Pasul Predeluș

Pe cale de consecință, l-am ales pentru petrecerea zilei de 1 Mai 2012, fiind departe de agitația Bucureștilor și a consacratelor stațiuni turistice. Astfel, ne-am strâns sub forma unui un grup măricel, ne-am înghesuit cu tot cu biciclete în vagoanele lui oldfriend 3001 și am coborât în halta Dârste, urmând a continua pe biciclete spre Săcele.

Citește mai departe →

Turul Carpaţilor Orientali – Ziua a V-a – 23 Iulie 2012 – Când nu poți sta Prislopului

Noaptea am petrecut-o la Mănăstirea Moisei, situată deasupra satului cu același nume, la poalele muntelui Pietrosu Rodnei. Punctul central de atracție al acestei mănăstiri îl reprezintă biserica veche, clădită în 1599 și sfințită în 1672. Este construită în totalitate din lemn și a fost restaurată în 2011. Evident, nu am putut pleca fără a o vizita.

Biserica de lemn de la Mănăstirea Moisei

Biserica de lemn de la Mănăstirea Moisei

În prezent, aici nu se mai țin slujbe, oficiate în construcția nouă, ridicată în 1911 și sfințită în 1986. Picturile interioare nu erau într-o stare bună, multe dintre ele abia mai putând fi deslușite. Ne-a fost ghid un preot atipic, mai de viață, nu genul acela înfipt care stă numai cu Dumnezeu pe buze. A avut, ne povestea, o viață laică foarte activă înainte de a trece la cele… sfinte.

Citește mai departe →

O tură de dezmorțire prin Dobrogea: Cernavodă – Seimeni – Capidava – Stupina – Siliștea – Seimeni

O tură prin Dobrogea este precum fericirea în rate: plătești în avans fiecare clipă de extaz. Având această perspectivă în gând, am hotărât să profităm de vremea relativ bună (ce-i drept cu un vânt cam dușmănos) ce se anunța pentru ziua de sâmbătă, 31 Martie 2012 și să ne plimbăm prin zona de Vest a Dobrogei, pornind din Seimeni și trecând prin Dunărea, Capidava, Topalu, Stupina, Siliștea, cu întoarcere tot în Seimeni.

Urcarea dintre Crucea și Băltăgești

Urcarea dintre Crucea și Băltăgești

Astfel, ne-am strâns patru inși și am plecat din București cu noaptea-n cap, ajungând în Seimeni, unde ne-am întâlnit cu Florin. De acolo am plecat, după o serie de pregătiri sumare, pe traseul propus, ”mângâiați” din lateral de un vânt sănătos. Din păcate însă, după aproximativ 5 kilometri, Florin a căzut pe o zonă de frânare, rostogolindu-se peste ghidon și, cu toate că nu s-a lovit foarte grav, l-am trimis în Cernavodă pentru a putea fi îngrijit corespunzător.

Citește mai departe →

Munții Semenicului și Almăjului străbătuți pe bicicletă

Banatul montan este un ținut de poveste, o pagină vie de istorie, o fereastră spre trecutul zbuciumat al acestei frumoase țări. Ascunde între piscurile sale – majoritatea boante și ascunse la rândul lor – sate părăsite, vestigii de o inestimabilă valoare, peisaje năucitoare, păduri ce aduc pe alocuri cu junglele amazoniene și, traversând toate acestea, numeroase drumuri și poteci care fac deliciul oricărui ciclist pasionat.

Așadar, sfidând văpaia lui Cuptor, ne-am avântat pe un traseu de trei zile care ne-a dus de la Caransebeș la Weidenthal (Brebu Nou) și de acolo la Orșova.

Aproape de Lindenfeld

Aproape de Lindenfeld

Citește mai departe →

Drumul Dunării 2011 – Ziua a III-a – Cazanele și alte frumuseți

Deși deranjați de vuietul de-afară, am dormit foarte bine. De dimineață, tovarășii noștri de ocazie s-au întors în Moldova Nouă pentru a-și rezolva o problemă cu cardurile, iar noi am pornit mai departe, spre Eșelinița.

Fericire mare nu a fost nici pe capul nostru, deoarece a trebuit să mergem cu același vânt din față, devenit deja lait-motiv. Când am pornit la drum l-am simțit atât de tare încât îmi imaginam că poate târî o corabie pe uscat. Totuși, atunci când nu cade, pică, așa că Șuierilă a fost redus la tăcere de către frumusețea brută a traseului.

La drum pe Clisura Dunării

La drum pe Clisura Dunării

Citește mai departe →

Drumul Dunării 2011 – Ziua a II-a – Marea întâlnire

Treziți după un somn de voie, odihniți și cu puterile refăcute, am vizitat teatrul “Mihai Eminescu”, despre care multe surse susțin că ar fi primul edificiu cu această destinație de pe teritoriul actual al României. În orice caz, este unul literalmente deosebit.

Cortina veche din teatrul Oravița

Cortina veche din teatrul Oravița

Pedigree vienez

Clădirea a fost construită în 1817 ca o copie fidelă a teatrului Burgertheater din Viena. În prezent (2011), teatrul este complet renovat, iar la parter este amenajat un muzeu cu fragmente din istoria sa, dar și din cea a orașului. Cel mai mult mi-au plăcut cortina originală fabricată în Viena și macheta la scară a întregii zone.

Citește mai departe →

Drumul Dunării 2011 – Ziua 1 – Începutul

Traseul pe care ni-l propusesem încă din martie pentru toamna lui 2011 presupunea parcurgerea întregului traseu al Dunării, pe malul românesc, de la Baziaș la Tulcea.

După ce am analizat mai multe variante de traseu ne-am hotarât asupra celei care pornește de la Reșița și care cuprinde următoarele etape:

– Reșița – Anina;
– Anina – Oravița: cel mai vechi traseu feroviar montan din țară, parcurs, evident, cu trenul;
– Oravita – Nicolinț – Năidaș – Socol – Baziaș: încadrarea pe traseul propus;
– Baziaș – Drobeta Turnu Severin: parcurgerea defileului Dunării;
– Drobeta Turnu Severin – Călărași: plimbare lejeră prin sudul Câmpiei Române;
– Călărași – Cernavodă – Capidava – Tulcea: vestul Dobrogei, ținând malul drept al Dunării.

Carașova - între Reșița și Anina

Carașova – între Reșița și Anina

Pentru înnoptare cortul a fost optiunea principală, însă am plecat pregătiți și pentru cazurile în care, din diverse motive, am fi fost nevoiți să ne cazăm la o pensiune sau un hotel.

Ne-am propus să terminăm traseul în 9 zile, timp care deși părea suficient în calculele noastre inițiale, s-a dovedit în realitate a fi mai scurt cu 3 zile decât am fi avut nevoie.

Citește mai departe →