Am întocmit în faptul lui Septembrie, un Septembrie de-acum câțiva ani, un plan de călătorie pe trei zile, pornind de la regretul mamei că n-apucase până atunci să vază Castelul Corvinilor. Deși văzui suficiente pietre cât să nu mă mai dau așa de mult în vânt după ele, exista un veritabil potențial pentru ceva dileală românească, dincolo de posacele tomuri ce-nșiră patru mii șapte sute treizeci și două atracții turistice.
Dunărea la Coronini
Așadar, într-o zi de vineri, am plecat de cu dimineață din Rio de Alejandria pe direcția Craiova și mai departe spre Târgu-Jiu. Înțeleg că acum au rezolvat cu E70 și-n județul Olt, dar pe-atunci era lăsată oarecum în construcție, cu porțiuni înguste și alte diverse capcane menite a face drumul mai puțin plictisitor. Soarele încă pișca cu obidă, iar aerul condiționat a funcționat non-stop la parametri optimi.
