Infinit Godeanu

Infinit Godeanu (III) – Pe creastă spre platoul Borăscu

Corturile erau uscate, însă tot am zăbovit două ore – dulci și leneșe – prin tabără. E frumoasă viața de bivuac și merită să o guști mai cu-ncetinitorul așa, chiar și când vremea nu ține cu tine, cu condiția totuși ca specificul turei să o permită: dacă țopăi dintr-un loc în altul poate fi mai neplăcut să șezi locului; în schimb, dacă-ți stabilești o bază de unde te ramfici cu trasee de o zi sau mai scurte, atunci face parte din joc.

Iezerul Godeanu

Iezerul Godeanu

Când în sfârșit ne-am urnit din loc, am rebrusat ca locomotiva în timidul Punct Roșu, pe deasupra duplicitarei obârșii a Râului Șes, căci era cea mai lesnicioasă cale către Vârful Godeanu și, mai departe, pe Banda Roșie, deci pe culmea principală.

Citește mai departe →

Infinit Godeanu (II) – Platforma Râul Șes, Lacul Iezer și sub Vârful Godeanu

M-am săturat de somn pe la șapte și un sfert și când zic săturat înseamnă că, de-aș mai fi dormit, aș fi început să obosesc la loc. Pe de altă parte, nici nu m-am grăbit cu rutina matinală întrucât, valea fiind orientată Nord-Sud, soarele pătrunde greu, deci corturile se usucă tare-anevoios.

Râul Șes și una din zonele sale plate

Râul Șes și una din zonele sale plate

În schimb, am luat la pas valea ce ne găzduia în mica sa zănoagă seacă, adică fără lac, nu și fără apă: la lumina zilei am găsit alte două izvoare și un teren în general mlăștinos pe fondul declivității reduse-n partea superioară. Inițial am crezut că aici este obârșia Stârminosului, însă m-am înșelat: este într-o căldărușa înfrățită cu aceasta, separată printr-un mic crac, imediat la Vest.

Citește mai departe →

Infinit Godeanu (I) – Rătăcind între Cracul Olanului și Plaiul Oslea

Grăiește o vorbă din bătrâni că, atunci când e să ai ghinion, dai de cuie și-n pizdă. În schimb, se zice mai rar (și mai mult șuierat decât vorbit) că, atunci când e să-ți iasă, îți iese vrei, nu vrei. Astfel, ca și cum aș fi avut gura aurită, acel râmâne pe-altădată a dat peste mine prin intermediul lui Renato, cu ideea șugubeață a unei drumeții de șapte zile prin Godeanu, atingând cam toate dorurile mele sufletești ridicate-nspre culmile adevăratului centru al Țării.

Chiar șapte zile nu aveam, dar de patru tot m-am putut scotoci prin buzunare. L-am sunat, am renegociat traseul astfel încât să putem acoperi-n primele zile anumite părți și-a rămas să merg cu ei de Sâmbătă până Marți, urmând să urcăm pe cracul Oslea Românească. Desigur, în practică sunt doar două încadrări fezabile: una la Est de pasul Jiu-Cerna, de la Câmpușel, alta cea de față, cu plecare din Cerna-Sat.

Citește mai departe →