Teșituri și teșitoare – Ce, de ce și cu ce

Întâlnirea fețelor unei piese de lemn printr-o muchie simplă, fie la 90 de grade (cum e cazul cel mai frecvent), fie la alt unghi este utilă atunci când sunt prelucrate elementele, însă odată depășită această etapă trebuie luat în calcul că zona-n cauză reprezintă o vulnerabiliate, întrucât este fragilă și predispusă la ciobire, așchiere, neplăceri cauzate de umezeală etc., întreaga sa rezistență bizuindu-se pe o suprafață de contact deosebit de-ngustă.

Reglaje

Reglaje

O teșitură (sau, în general, orice prelucrare a celei muchii în ceva mai mărinimos, bunăoară un contur rotunjit) are, deci, întâi de toate un temei tehnologic, deoarece mărește linia de contact de dimensiune practic zero la un plan lat de câțiva milimetri, șocurile fiind mult mai bine suportate și absorbite, iar pagubele semnificativ reduse.

Citește mai departe

Das Neger – O masă mobilă din resturi de pin

Muzica
Madrugada – Honey bee

Mi-am dorit dintoteauna să am și eu o masă mobilă de lucru așa cum vezi prin filmele americane ce zugrăvesc gospodăriile pricopsite din America de până-n secolul XX timpuriu, din aceea de te urmează toată viața (a dânsei sau a ta, funcție de care se duce prima) peste tot, îți pune totul la îndemână, îți îndeplinește orișice toană, nefiind necesar decât un cuvânt (și nici ăla-ntreg).

Das Neger

Das Neger

Din păcate, când eram mic ai mei n-au vrut să-mi cumpere că nu prea veam cine-știe-ce cheag. Am decis, deci, să-mi construiesc acum una pentru a-mi putea fi de ajutor în spațiul de lucru din resturile de pin rămase de la sistemul de stocare pentru debara. În definitiv, cu boieria se cade să mergi până la capăt, așa cum se cade cu orice lucru-n viață.

Citește mai departe

La prohabul de piatră – Pe valea Horoabelor

Pe la începutul lui Iunie 2022 cineva, am și uitat cum îl cheamă, să-i zicem Mihăiță, o tură prin Valea Horoabelor cu retur pe Valea Doamnele. Îmi place acest toponim, Valea Doamnele, à propos, dar sincer trimite mai degrabă la un cârd de cățele ori la o șerpărie foarte aglomerată decât a pension. Mă rog, deci a propus această tură.

Prin Cheile Horoabei

Prin Cheile Horoabei

Mi-am tot dorit să ajung pe-acolo însă mereu am tot renunțat în favoarea unor drumeții mai lungi, iar acum, căutând într-o doară taman o tură scurtă, nici 9 kilometri zimțați pe muche toți, iată că s-a potrivit la fix. Așadar, m-am anunțat la start și-am și pus la băitate restul de patru locuri ale Nărăvașei.

Citește mai departe

Făptelnița contraatacă

M-am ocupat în trecut cu demascarea extremismului latent într-una din operele fundamentale ale literaturii române – nuvela Popa Tanda – arătând ce vectori virali se pot ascunde sub aparențe relativ nevinovate. Lăsați neamendați, nesancționați, nearestați, aceștia pot contribui la putrezirea fibrei gingașe a societății noastre.

Ilegaliști

Ilegaliști

Taman din acest motiv, mi-am propus să mă ocup acum de un alt subiect tabu – așa-zisul poet nepereche și opera sa (orișicât, ceea ce trece drept operă), unde, sub varii pretexte – estetic, filozofic etc. – se ascund grave inadvertențe și grosolane încercări de manipulare a realității faptice.

Citește mai departe

Porolopopilcăriță

Am avut de curând un duel aproape medieval pe o temă situată undeva la granița filozofiei aplicate. Pe scurt, mi-am luat o clanță consistentă pentru o linie de cod fiindcă, citez într-o traducere aproximativă din logudureză: cineva cu experiența ta n-ar trebui să greșească atât de jenant încât să nu-și verifice existența datelor de intrare, putând produce drept urmare mesaje de avertizare.

Este vorba de un proiect scris în PHP, iar linia vătămătoare (de fapt liniile, mă rog) prelua un parametru din variabila super-globală $_POST și apoi spune altor entități ce poate face cu dânsul:

$pillarName = $_POST['pillar_name'] ?? '';

În apărarea interlocutorului meu, este foarte ușor să cazi pradă unei confuzii, căci PHP este nimic dacă nu un limbaj de lumini și umbre. Având încă niște pâine de mâncat, m-am abținut să-i răspund fățiș cu aceleași accente stilistice, transmițându-i în schimb voalat prin intermediul unei expuneri comparative precum cea de mai jos.

Citește mai departe

Buna guvernanță pe înțelesul tuturor: recolonizarea coloniilor

După ce Primăria Municipiului București a rezolvat toate problemele orașului, ultima fiind combaterea poluării ca pretext de lapidare a veniturilor cetățenilor, a venit vremea abordării chestiunii gingașe a salamandrelor de import.

Desigur, ca orice administrație ce se respectă și urmând deopotrivă politicile sprâncenatului și rețetele pe bază de zeamă bruxelleză, se preocupă de propășirea populațiilor indigene atât de mult încât le suprascrie cu salamandre ieftine din afară și, pentru ca aceasta să se desfășoare cât mai eficace, trebuie susținut din taxele obținute din spolierea celor pe care-i înlocuiești.

Cum altfel, la urma urmei, să umpli sute de mii de locuri de muncă dacă nu aducând o specie deosebit de inteligentă de salamandre asiatice, capabile inclusiv să conducă scutere și să livreze mâncare, lucrând simultan în cele mai primitive condiții? Merită încercat, ce poate merge rău, nu e ca și cum experimentul pandemic cu fabrica de absolut a cauzat vreo urmare neplăcută.

Citește mai departe

Speciala Parângului (II) – Din nou pe valea Găuri

De dimineață, după toate cele cuvenite dimineții, coborârăm la mașină pe traseul, excelentul traseu, de cruce galbenă, culegând cât mai multe din fructele de pădure ieșite-n cale. Odată ajunși, ne-am primenit o țâră, înainte de-a ne muta-n bazinul Lotrului pentru a doua parte a excursiei noastre, trecând practic înapoi pasul Groapa Seacă.

Am lăsat Nărăvașa la intrarea pe drumul forestier ce suie pe valea Lotrului și de la cabana Aviatorilor am apucat un drumeag pieptiș, drumeag mâncat de ape cu oarecare poftă, marcat în teren cu rămășițele unei cruci albastre (însă deloc pe hartă, cel puțin nu pe ceea ce prezintă actualmente muntii-nostri.ro), drumeag ce suie până-n plaiul Huluzu, ajungând lângă micul lac ce mai mult zace decât dăinuie acolo; zace, dar o face fotogenic.

Citește mai departe